editeaza

• 1
• 2

• O reușită întâlnire operă-teatru sau ... teatru-operă de Ileana Lucaciu sursa: Blogspot Ileana Lucaciu
  În pragul lansării în această toamnă a unor proiecte repertoriale, suntem restanți în atenționarea asupra spectacolului “Tragedia lui Carmen” propus de Teatrul Național “I.L.Caragiale” în colaborare cu Opera Națională Română la începutul verii.
  Unii prestigioși regizori de teatru au încercat realizarea unor spectacole de operă. Multe au fost eșecuri, experimente penibile, prin o “adaptare” forțată a libretului ca imagine teatrală, vizualizare scenică, în numele modernizării. Publicul special al operei a refuzat aceste experimente pe librete care nu mai aveau corespondență în compoziția muzicală. Extravagantele vizualizări scenice ale libretului - care este doar un pretext de inspirație al părții muzicale, punctul forte de creație al oricărei opere fiind compozitorul și nu libretistul - au produs spectacole discutabile sub raportul povestire scenică și expunerea sa prin compoziția muzicală, refuzate de melomani, în majoritatea
  Citeste tot pe Blogspot Ileana Lucaciu
• Carmen, de la Mérimée si Bizet la Peter Brook si Ion Caramitru de Doina Papp sursa: Revsta 22
  Cu ani în urma când mari regizori de teatru si film s-au îndreptat spre opera sau opera i-a chemat, cine mai stie!, faptul a fost socotit de bun augur. Ba chiar necesar date fiind semnele de oboseala pe care le dadea genul liric. Conservatoare prin excelenta opera primea în casa ei artistii celorlalte arte surori si profita de pe urma dezinhibarii practicate de acestea. Prin anii 70, 80 Giorgio Strehler, Peter Brook, Franco Zeffirelli au produs primele succese rasunatoare în opera generând un reviriment, care a continuat cu o anume constanta pâna azi când alti regizori de teatru cu renume sunt la originea revenirii în prim planul interesului public a spectacolului de opera. Salomée de Richard Strauss, montata la Paris acum doi ani în regia lui Lev Dodin e unul dintre exemple, iar stirea ca cererea de public a determinat amplasarea acestor spectacole pe stadioane a fost îmbucuratoare pentru cultura în general. Daca regizorii de teatru sunt "vinovati" de acest fenomen,
  Citeste tot pe Revsta 22