Poate fi un nou concept. Şi chiar este deja prin lume. La noi, oamenii de lux sînt recenţi, abia făcuţi, radiind de fericire, descoperind valenţele răsfăţului şi voluptatea huzurului. Încă sînt în extaz, iar agonia nu încape în forme ale imaginaţiei. Alăturarea celor două cuvinte poate părea o aiureală absolută în această ascensiune nemaipomenită. Perspectiva mai sus amintită este, deocamdată, ficţiune coşmarescă, ceasul rău, pisica neagră. Cei mai mulţi nici nu şi-o pot vizualiza, nu pot să-şi închipuie că li s-ar putea suprapune destinului strălucitor, tangibil doar succesului. Top Dogs (Şomeri de lux) este o piesă scrisă în 1997 de elveţianul Urs Widmer, o piesă care aduce brutal în viaţa noastră acest subiect. Un text care ar părea că ţine de registrul absurd tratează extrem de firesc, de direct, cu şabloanele de rigoare punctate şi recognoscibile, cu suferinţa aferentă la vedere, prăbuşirea micilor imperii.
Citeste tot pe
România literară
