editeaza

• 1
• 2

• Portretul Doamnei T, despre dorințe care se împlinesc abia când sunt uitate de Alexandrina Nicolescu sursa: Novanews.ro
  Cum ar fi dacă într-o zi, cineva ţi-ar bate la uşă și ți-ar spune că a venit să-ţi facă portretul?
  
  "Portretul Doamnei T” este o piesă cu numai doi actori, însă cu mai multe personaje, oameni în umbra trecutului, dar care trăiesc undeva, la fel de vii ca atunci când s-au născut. Este povestea dorinţelor îngropate, a melancoliilor cândva vitale, acum uitate în resemnarea timpului.
  Pentru personajul Olgăi Tudorache, din dorinţe nu a mai rămas decât plăcerea unei ţigări şi a unui pahar de whiskey în penumbra tăcută a camerei. Şi totul tace până când un necunoscut bate la uşă, atât de insistent ca destinul care te urmăreşte pretutindeni, cu atât mai mult cu cât încerci să fugi.
  Olga Tudorache, un chip binecunoscut, face din această scenarizare modernă o piesă demnă să stea cândva în arhiva clasicelor. Pentru actriţă, este o piesă predestinată nu doar prin nume, ci şi pentru că Doamna T nu este un personaj pe o scenă,
  Citeste tot pe Novanews.ro
• Un portret de-o viata de Christine Marie Turcu sursa: Ceasca de Cultura
  Acum câteva saptamâni am fost sa-mi cumpar un tablou, un portret mai exact si din fericire am dat peste ceea ce cautam pentru un eu interior. Era de o complexitate perfecta, cu un decor simplu, tuse superbe de umbre si lumini difuze, din spatele carora aparea o silueta maiestuoasa, solemna si eleganta prezenta feminina a carui chip parea ca îti spune acum povestea Antigonei lui Sofocle.
  
  
  Tabloul era o frumusete simpla, si tocmai de aceea te provoca sa cauti propriul eu, propriul labirint prin tot decorul: o usa, doua scaune, un scrin, un fotoliu, o masuta cu doua pahare si o sticla de whisky, care „mirosea a plosnita”. Si în mijlocul acestui întreg decor de teatru, se regasea aceea silueta magnifica prin simpla-i prezenta în acest spatiu atemporal, Doamna T, „ cu adevarat povestea mea” cum însasi se descria pe sine într-un interviu la ArCub doamna teatrului românesc, Olga Tudorache. Dealtfel nici nu poti s-o cunosti mai bine ca-n teatru.
  
  „T” de la Olga ...
  Citeste tot pe Ceasca de Cultura
• Lodenul albastru al „Doamnei T“. Şi al nostru, al tuturor… de Alina BÂRGĂOANU-VASILIU sursa: Cuget Liber
  Povestea este simplă şi, totodată, complicată, ca orice poveste de viaţă. Şi totul pare să provină din interpretarea unui celebru cântec al lui Leonard Cohen, „Faimosul loden albastru” (Famous Blue Raincoat), ale cărui triste versuri dezvăluie şi ascund o tristă poveste de dragoste şi infidelitate. Cântecul străbate piesa de la început până la sfârşit. Conceput ca o scrisoare, textul pare a fi adresat, de către cel ce semnează la final L.Cohen, prietenului („my brother, my killer”) care a trăit o poveste de dragoste cu soţia lui, poveste înţeleasă şi acceptată de soţ ca făcând parte din viaţă, poveste care, paradoxal, nu distruge afecţiunea celui trădat faţă de infideli.
  Piesa „Portretul Doamnei T” începe cu un pictor care vine la uşa actriţei octogenare Doamna T. pentru a-i face portretul, la comanda unui necunoscut al cărui nume se promite revelat la terminarea tabloului. După ce îl refuză categoric, din inerţia
  Citeste tot pe Cuget Liber
• Cronica de teatru: portretul doamnei T de Ioana Ţîştea sursa: Revista ManageThis
  O încăpere simplă: căteva scaune, un fotoliu, o masă şi un birou. Aşa arată locuinţa Doamnei T. Aici urmează să aibă loc încântătorul schimb de replici între femeie şi un pictor.
  
  Singurele elemente ce o răpesc pe Doamna T din solitudinea-i sunt o sticlă de whisky (băutură pe care nu o suportă din cauza mirosului de "pleoşniţă" pe care îl răspândeşte) şi un pachet de ţigări. În mod total plauzibil, scopul misteriosului pictor este de a picta portretul femeii. Relatările din trecut ale celor două personaje te trimit în inima trăirilor emoţionante şi marcante ale acestora. De remarcat este puternicul contrast între aparenta pasivitate a piesei şi dinamismul invocat de aceste povestiri, amplificat de talentul actoricesc al celor doi. La un moment dat uitasem că mă aflu într-o sală de teatru. Piesa m-a trimis, pe rând, la fereastra unei case aflate peste stradă de un teatru, privind intrarea actorilor; pe scena unui teatru,
  Citeste tot pe Revista ManageThis
• Portretul Doamnei T., pe scena constanteana de Ana Mares sursa: Romania Libera
  Timp de o ora si jumatate, spectatorii au cunoscut doua povesti de viata, aparent fara nici o legatura intre ele. Textul scris de Ana-Maria Bamberger este presarat de replici adanci, meditative. "Un portret nu e un desen, o gramada de linii, e o poveste, povestea unui om. Fiecare linie din om face parte din poveste", spune, la un moment dat, pictorul. Parafrazandu-l pe Oscar Wilde, actrita spune la randul sau: "Un portret spune mai multe despre cel care il face decat de cel caruia i-l face". Pictorul Marius David, interpretat de Lucian Nuta, soseste la marea actrita pentru a-i face portretul. La inceput, artista se arata reticenta, insa, de curiozitate si dornica sa-si descarce amarul, accepta sa i se creioneze trasaturile. Pe parcursul catorva saptamani, actrita se lasa purtata de valul amintirilor. Personajul traieste drama unei vieti tumultoase: parasita de sot pentru una mai tanara, care se doveste a fi fosta sotie a pictorului, cu o activitate epuizanta pe scena care i-a
  Citeste tot pe Romania Libera
• Portretul Doamnei T. de Luana Luban sursa: Revista Tomis ARTelier
  În regia Lianei Ceterchi şi după un scenariu semnat de Ana Maria Bamberger, Portretul Doamnei T. este o piesă dedicată marii doamne (îmi asum spectaculozitatea exprimării perimate) a teatrului românesc, Olga Tudorache. Scrisă în ianuarie 2004, după Noiembrie şi Peşte cu mazăre, această piesă reprezintă cea de-a treia colaborare a Anei Maria Bamberger cu marea actriţă, o întâlnire spirituală unică despre care autoarea spune: „...o potrivire de dincolo de ceea ce poţi explica simplu în cuvinte şi care nu încetează să ne mire, uneori cu oarecare spaimă, dar mai ales cu mereu surprinzătoare bucurii". Iar atunci când vine vorba despre Olga Tudorache, nici regizoarea Liana Ceterchi nu se lasă mai prejos, declarând că realizarea spectacolului Portretul Doamnei T. a fost un soi de „misiune imposibilă sau o incursiune în miezul sufletului". Aşadar, am asistat din fotoliul roşu al unui teatru mic la un spectacol mare, a cărui poveste a levitat asumat
  Citeste tot pe Revista Tomis ARTelier
• Actrița fenomen de Ileana Lucaciu sursa: România Liberă
  O personalitate greu de descris in cuvinte, o actrita fenomen este doamna Olga Tudorache. In stagiunea trecuta, era prezenta intr-o saptamana in trei spectacole: "Regina mama", "Noiembrie" si "Peste cu mazare", carora li s-a alaturat "Portretul doamnei T". In toate prezinta cu vitalitate memorabile recitaluri.
  Doamna teatrului nostru, Olga Tudorache, a preferat, in ultimii ani, sa joace in spectacole care sa-i ofere si posibilitatea unor impresionante recitaluri. De pilda, "Regina mama" de Manlio Santanelli se joaca de cativa ani, cu casa inchisa, la Nationalul bucurestean, datorita creatiei sale. Si-a continuat drumul recitalurilor de senzatie in spectacole cu texte de Ana-Maria Bamberger: "Noiembrie", "Peste cu mazare" si recent, la ArCuB, "Portretul doamnei T". Ana-Maria Bamberger este un dramaturg special, care in toate cele trei texte a urmarit sa creeze personaje inspirate din viata tumultuoasa a marii actrite Olga Tudorache, careia i-a dedicat scrierile sale.
  Citeste tot pe România Liberă