editeaza

• 1
• 2
• 3

• Spectator de repetiţii. Lear de Cristiana Gavrilă sursa: Time Out București
  În urmă cu două săptămåni, Andrei Şerban a invitat publicul la repetiţiile cu Lear , într-o distribuţie exclusiv feminină. Martor timp de două seri şi mai multe zile fără public, Cristiana Gavrilă
  Pentru “Lear” de Shakespeare (un text complicat şi dens), cu aproape două distribuţii pentru fiecare dintre personaje (excepţie făcând Lear, jucat doar de Mariana Mihuţ), cu o perioadă de repetiţii extrem de scurtă (o lună şi jumătate) şi un ritm epuizant, Andrei Şerban a chemat public încă de la prima formă închegată de reprezentaţie. Nu ştiu să se mai fi întâmplat vreodată la un spectacol, ca de la prima repetiţie “şnur”, cum se spune în teatru, să fie invitat public. Actriţele au făcut un gest de curaj nebun, asumându-şi aceste reprezentaţii între repetiţie şi spectacol. Repetiţii cu public, a subliniat regizorul în fiecare seară, pentru a le reaminti celor prezenţi că nu asistă la ceea ce se numeşte un spectacol
  Citeste tot pe Time Out București
• Sfârșit de februarie cu mari actrițe: Mariana Mihuț, Valeria Seciu, Dorina Chiriac, Ana Ciontea de C.M. sursa: Gândul
  Primăvara n-a venit încă, dar prezențele feminine pot deja să vă vestească apropierea ei în noi spectacole produse de teatrele bucureștene. La Bulandra, reîntâlnirea cu una dintre cele mai importante actrițe ale scenei românești, Mariana Mihuț, va fi o surpriză
  Primăvara n-a venit încă, dar prezențele feminine pot deja să vă vestească apropierea ei în noi spectacole produse de teatrele bucureștene. La Bulandra, reîntâlnirea cu una dintre cele mai importante actrițe ale scenei românești, Mariana Mihuț, va fi o surpriză: actrița joacă rolul Regelui Lear în spectacolul „Lear”, în regia lui Andrei Șerban. Un spectacol cu o distribuție exclusiv feminină, „Lear” a avut premiera anul trecut, dar nu a fost reprogramat până acum, așa încât nu ratați spectacolele din 22, 25, 26 sau 28 februarie, la sala „Toma Caragiu” a Teatrului Bulandra.
  Tot în „Lear”, printre alte prezențe feminine remarcabile, o puteți vedea pe Valeria
  Citeste tot pe Gândul
• Miracol în două acte cu Mariana Mihuţ de Radu Enescu sursa: Agenda LiterNet
  Prolog
  Întrebată, cu puţin timp în urmă, care-i sunt bucuriile, Mariana Mihuţ a răspuns, între altele: "Mă bucur când întâlnesc oameni care sunt generoşi şi buni, care oferă celorlalţi din preaplinul lor." Pe scurt, ar fi putut spune că se bucură când întâlneşte oameni care îi seamănă. Dar modestia n-a lăsat-o să spună aşa. Aici trebuie să intervenim noi.
  Actul I
  O dimineaţă de sâmbătă, în faţa teatrului Bulandra. Pe fundal Grădina Icoanei, peisaj de toamnă.
  Personajele
  MM - Mariana Mihuţ, o mare actriţă, un mare om;
  RE - un spectator oarecare;
  ME - consoarta acestuia din urmă.
  RE (în maşina personală, uitându-se în oglinda retrovizoare): Ai grijă cum deschizi uşa că rişti s-o loveşti pe Mariana Mihuţ.
  Pe trotuar.
  MM (cu un zâmbet larg şi bucuria revederii (?) în ochi): Bună dimineaţa. Ce mai faceţi?
  RE si ME (fâstâciţi, îmbujoraţi): Bună dimineaţa. Ne bucurăm să vă vedem. Noi bine. Dumneavoastră ce mai
  Citeste tot pe Agenda LiterNet
• Marginalii - Tragicul si civilizatia disimularii de Valentin Dumitrescu sursa: Revista 22
  Dupa repetitiile cu public din vara anului trecut, regizorul Andrei Serban a oferit in cadrul Festivalului Uniunii Teatrelor din Europa premiera absoluta Lear. Este, la capatul unei indelungate absente, revenirea in Capitala a primului director al TNB, chemat din State in 1990 sub ministeriatul lui Andrei Plesu; neadaptandu-se invechitelor structuri institutionale ale caror carente le-a denuntat in repetate randuri, fara sa ocoleasca vanitatea nemasurata a protagonistilor de toata mana. Provincia si tinerii interpreti inca neafectati de sindromul soclului au avut astfel, in ultimii ani, numai de castigat. Si totusi... Sunt/raman pentru cei care au infruntat canicula anotimpului repere ale unui traseu creator in vederea "intalnirii", cateva luni mai tarziu, prin reprezentatiile de la Bulandra, la patru decenii de la debutul pe aceasta scena, lucrare ce face deja parte din repertoriul permanent. Regizorul ne-a introdus atunci in atelierul (nesubsumabil "provincialelor" manifestari
  Citeste tot pe Revista 22
• Regele Leara de Mircea Ghițulescu sursa: Luceafărul de dimineață
  Nu este nici o greşeală, ştim că se scrie „Lear”, dar nu este vorba despre tragedia lui Shakespeare, ci de spectacolul lui Andrei Şerban de la Bulandra, jucat numai cu femei. Am stat multă vreme şi m-am gândit de ce numai cu femei, şi asta, la puţin timp după ce Tompa Gabor, la Teatrul Maghiar din Cluj, punea în scenă O scrisoare pierdută cu aceeaşi inovaţie „radicală”. Sigur, sute de ani în şir femeile nu au avut dreptul să urce pe scenă, iar în teatrul japonez rolurile de femei sunt interpretate şi astăzi de bărbaţi travestiţi. Să fie vorba de reparaţia unei nedreptăţi seculare? Parcă nu ajunge. Şi totuşi, de ce Regele Lear numai cu femei, când sunt atâtea roluri grase pentru bărbaţi? Ca regizor, trebuie să renunţi la o mare şansă acceptând acest risc. Am aşteptat să văd spectacolul, să-l nimicesc. Singura problemă era nu cumva să fie genial, să ies din sală umilit. Din fericire, nu a fost cazul, aşa că m-am linişit
  Citeste tot pe Luceafărul de dimineață
• Matriarhatul lui Andrei Şerban de Mircea Ghiţulescu sursa: Revista Clipa
  Regele Lear pare un basm românesc pentru toate vârstele, dar, prin ceva anume, devine foarte important peste veacuri. Seamănă izbitor cu Sarea în bucate de Petre Ispirescu, basmul cu cele trei fete de împărat care au ajuns la vârsta când sunt silite să facă declaraţii de dragoste tatălui.
  Regele Lear, povestea cu cele trei prinţese care îşi aruncă tatăl în disperare, a devenit unul dintre textele europene fundamentale, mereu reluat, recitit şi reprezentat. Cine este Lear? iată întrebarea. Este tatăl îndrăgostit pe care trădarea iubitei sale mezine, Cordelia, îl scoate din minţi? Ce resorturi se declanşează în comportamentul acestui rege fără regină care este şi tatăl şi mama celor trei fete ajunse femei. Unde este mama lor? Să fie un personaj pierdut în graba redactării sau o intenţie literară secretă? Pare că Lear nu doar le-a procreat, ci le-a şi născut tehnic, atât de mare îi este disperarea. Cum se explică tăcerea Cordeliei?
  Citeste tot pe Revista Clipa
• Lady Lear de Nicolae Prelipceanu sursa: Teatrul azi
  Cum în lumea de astăzi, curiozitatea publică faţă de cultură se manifestă mai ales dacă poate fi redus la circ, spectacolul regizat de Andrei Şerban la Bulandra, cu Lear jucat integral de femei, a atras atenţia din acest motiv. Aşa cum atrage atenţia femeia cu barbă la bâlciuri sau, tot pe-acolo, sirena. De prisos să mai spun că propunerea marelui regizor poartă mult mai departe, în zone nici măcar bănuite de bieţii ziarişti care se silesc să facă pe plac publicului, ajungând în cele din urmă, dacă la început nu erau aşa, asemenea acestuia. Dubla manipulare lucrează, lucrează, mai ceva ca „frumseţea şi cu moartea“ din poezia lui Lucian Blaga.
  Întâi de toate, alegerea lui Andrei Şerban este una logică, dacă ne gândim că în timpul lui Shakespeare toate rolurile erau jucate de bărbaţi. Apoi, e o provocare pentru un artist să scoată dintr-o femeie bărbatul. Darmite din 28 de femei, câte alcătuiesc cele două distribuţii alternative.
  Citeste tot pe Teatrul azi
• Schimbarea de sex a regelui Lear de Gabriela Lupu sursa: Cotidianul
  La sala de la Grădina Icoanei a Teatrului Bulandra a avut loc weekendul trecut prima repetiţie generală cu public a spectacolului „Lear“ în regia lui Andrei Şerban, cu o distribuţie exclusiv feminină.
  Mari actriţe pe scenă, mari actori în public. Printre ei, Victor Rebengiuc, vădit emoţionat, aştepta să-şi vadă soţia interpretând un rol pentru care o actriţă ar putea lua în premieră românească trofeul pentru cel mai bun „actor în rol principal“. Andrei Şerban a optat pentru o distribuţie exclusiv feminină, asigurându-şi astfel un plus de sensibilitate - femeile sunt cele mai sigure vehicule purtătoare de emoţie - şi un plus de universalitate.
  De altfel, spectacolul nu se numeşte „Regele Lear“, ci pur şi simplu „Lear“, Mariana Mihuţ fiind în acelaşi timp şi tatăl Lear, şi mama Lear, prototipul părintelui bătrân lăsat să moară sărac, singur şi neconsolat de cele mai urâte creaturi pe care le poate imagina natura,
  Citeste tot pe Cotidianul
• "Sa spunem ce simtim..." de Ileana Lucaciu sursa: România Liberă
  Desigur, ramane o provocare la senzational sa vizionezi "Regele Lear" de Shakespeare, numit acum "Lear", intr-o distributie numai cu actrite. Spectacolul este integrat Festivalului Uniunii Teatrelor Europene ce se desfasoara in Capitala intre 27 octombrie - 21 decembrie, organizat de Teatrul "Bulandra", un eveniment cultural de marca. Dar... "Sa spunem ce simtim, nu ce s-ar cere" despre acest spectacol, vorba lui Edgar fiul lui Gloucester, rostita la finalul tragicei povesti a regelui Lear.
  Spectatorii vor ajunge in sala dupa ce urca treptele pentru intrarea de sus a salii. Publicul se va aseza de o parte si de alta a spatiului de joc. Spectatorii trebuie sa aiba grija sa nu isi procure bilete pentru locurile din marginea intrarii de la paravanul negru pentru ca nu vor putea urmari secvente importante ce se joaca, de fapt, in spatele lor. Decorul lui Dragos Buhagiar este minimalist, construit functional, cu spirit de arhitect pentru a oferi multiple spatii de joc. De la zidurile
  Citeste tot pe România Liberă
• „Lear” în viziunea lui Andrei Şerban: România sfâşiată – o societate a intrigilo de Cristina Modreanu sursa: Teatrul de azi
  Cea mai nouă producţie a Teatrului Bulandra se programează foarte rar, fiindcă are o distribuţie greu de reunit: actriţe din mai multe teatre bucureştene se întâlnesc cu personajele shakespeariene şi le dau, sub îndrumarea regizorului Andrei Şerban, un relief impresionant. Ceea ce mişcă cel mai mult este interpretarea actriţei Mariana Mihuţ, care construieşte un Rege Lear fără vârstă, trecând credibil de la orgoliul orb la înţelepciune şi iluminare tardivă, ieşind din viaţă după ce a înţeles câteva adevăruri esenţiale, ceea ce nu poate spune majoritatea oamenilor. Pe această interpretare se bazează bună parte din spectacol, însă nu poate fi lăsată deoparte lectura neaşteptată – curajoasă şi justificată – a regiei, care vede în ţara împărţită de Lear fiicelor sale chiar România, a cărei hartă e sfâşiată la propriu şi oferită fiecăreia dintre ele. Traducerea nouă folosită în spectacol, pentru care au lucrat Ioana
  Citeste tot pe Teatrul de azi
• După 40 de ani, la Bulandra de Maria Sârbu sursa: Jurnalul Național
  Regizorul Andrei Şerban pune în scenă, la Teatrul Bulandra, sala "Toma Caragiu", spectacolul "Lear", cu o distribuţie exclusiv feminină. În rolul titular e actriţa Mariana Mihuţ. În iulie vor fi şi repetiţii cu public. Premiera oficială va avea loc la toamnă.
  Cu această creaţie semnată Andrei Şerban, Bucureştiul ar putea înregistra o performanţă teatrală pe care nu a mai avut-o de ani buni. Spectacolul se aşteaptă a fi unul provocator: toate personajele sînt interpretate de actriţe. Regizorul a format două distribuţii, "neschimbată" fiind doar Mariana Mihuţ. În varianta bucureşteană a lui Şerban, titlul piesei lui Shakespeare pierde cuvîntul "Regele", numindu-se pur şi simplu "Lear".
  REVENIRE. Aş îndrăzni să spun că cel supranumit "un regizor genial" marchează, poate întîmplător sau nu, cu această creaţie scenică aşteptată de publicul bucureştean cîteva evenimente. El a revenit, exact după 40 de ani, pe scena "Bulandrei",
  Citeste tot pe Jurnalul Național
• România sfâşiată – o societate a intrigilor, corupţiei şi trădării de Cristina Modreanu sursa: Gândul
  Cea mai nouă producţie a Teatrului Bulandra se programează foarte rar, fiindcă are o distribuţie greu de reunit: actriţe din mai multe teatre bucureştene se întâlnesc cu personajele shakespeariene şi le dau, sub îndrumarea regizorului Andrei Şerban, un relief impresionant.
  Ceea ce mişcă cel mai mult este interpretarea actriţei Mariana Mihuţ, care construieşte un Rege Lear fără vârstă, trecând credibil de la orgoliul orb la înţelepciune şi iluminare tardivă, ieşind din viaţă după ce a înţeles câteva adevăruri esenţiale, ceea ce nu poate spune majoritatea oamenilor. Pe această interpretare se bazează bună parte din spectacol, însă nu poate fi lăsată deoparte lectura neaşteptată – curajoasă şi justificată – a regiei, care vede în ţara împărţită de Lear fiicelor sale chiar România, a cărei hartă e sfâşiată la propriu şi oferită fiecăreia dintre ele.
  Traducerea nouă folosită în spectacol, pentru care au lucrat Ioana
  Citeste tot pe Gândul
• Regele Lear este femeie de Cristina Modreanu sursa: Ziarul Financiar
  Exista regizori – nume mari ale teatrului lumii – care functioneaza vizibil mai bine in relatia cu clasicii dramaturgiei, comparativ cu textele contemporane. Analizand spectacolele montate de Andrei Serban in ultimii ani in Romania, afirmatia devine valabila si in cazul sau.
  Serban a montat de la revenirea sa pe scenele romanesti (nu vorbim aici despre revenirea de dupa 1990, nici despre „episodul Oedip" de la Opera Nationala, ci despre cea mai recenta intoarcere) piese de Sarah Kane, Tom Stoppard, Patrick Marber, adica nume foarte „tari" din dramaturgia contemporana, dar adevaratele succese le-a repurtat cu „Unchiul Vanea" (Teatrul Maghiar de Stat), „Pescarusul" (Teatrul National „Radu Stanca", Sibiu) si, mai nou, cu „Regele Lear" (Teatrul Bulandra).
  Explicatia cea mai frecventa in critica de specialitate cu privire la acest paradox este aceea ca un text nou trebuie pus in valoare mai bine, deci vine pe primul loc, in timp ce unul clasic pretinde mai multa
  Citeste tot pe Ziarul Financiar
• Lear si noi in viziunea lui Andrei Serban de Ioana ieronim sursa: BucureÈ™tiul cultural
  In iulie 2008 au avut loc primele repetitii/prezentari cu public ale spectacolului Lear, in regia lui Andrei Serban. Multe zvonuri au inconjurat acest proiect, mai ales din cauza distributiei exclusiv feminine a capodoperei shakespeariene, cea mai sumbra, cea mai lipsita de speranta si mai complexa dintre tragediile marelui dramaturg. In privinta aceasta, intentia regizorului a fost aceea de a folosi conventia unei interpretari exclusiv feminine, asa cum pe vremea lui Shakespeare jucau doar actori barbati: teatrul este artificiu. Surpriza a fost ca din primele zile, cand inca se faceau auditii, privitorul absorbea in cea mai scurta vreme conventia, vazad indata personajul dincolo de interpret. Actritele in rol de barbat de altfel nu incearca sa para barbati, ci, in costumul lor barbatesc, isi joacÃa pur si simplu rolul.
  Bine cunoscuta poveste a lui Lear, regele care si-a impartit regatul intre fiicele sale, dupa modelul Sarea in bucate, este pusa in valoare de Andrei Serban intr-un
  Citeste tot pe Bucureștiul cultural
• Mama mea Lear de Iulia Popovici sursa: Observator Cultural
  Femei care joacă bărbaţi fără să joace bărbaţi. Cele dintîi reprezentaţii cu „Lear-ul feminin“ al lui Andrei Şerban, după premiera din noiembrie. Cel puţin prin numele celor implicaţi în proiect şi prin ineditul propunerii regizorale, un eveniment în teatrul românesc, despre care se va vorbi – în egală măsură, pro şi contra.
  Pînă acum – după repetiţiile cu public şi după reprezentaţiile din cadrul Festivalului Uniunii Teatrelor din Europa –, reacţiile (în presă şi pe bloguri) n-au fost decît pozitive. Distribuţia – dublă, dar nu paralelă, fiecare interpret jucînd, de regulă, două roluri, cu excepţia celui titular, rezervat Marianei Mihuţ – e formată exclusiv din actriţe (în general, nume foarte cunoscute din teatru sau din viaţa mondenă), făcînd din Lear-ul montat la Bulandra singura ocazie
  Citeste tot pe Observator Cultural
• Schimbarea la faţă a Regelui Lear de Gabriela Lupu sursa: Cotidianul.ro
  Mult aşteptatul spectacol al lui Andrei Şerban ce are o distribuţie 100% feminină a avut premiera în acest weekend, la Teatrul Bulandra, în cadrul Festivalului Uniunii Teatrelor din Europa. Lear-ul Marianei Mihuţ are chiar mai multă „carne“ decât cel al lui Victor Rebengiuc.
  Dând o „replică “ peste sute de ani teatrului elisabetan care oferea şansa de a juca doar bărbaţilor, Andrei Şerban a pus în scenă această tragedie shakespeariană, „cea mai apropiată de tragedia greacă“, după cum spune regizorul, numai cu femei care sunt cele mai sigure vehicule purtătoare de emoţie. Emoţia este de altfel cuvântul de ordine al spectacolului care nu se ruşinează să arate „bărbaţii“ plângând, recunoscându-şi vinovăţia şi trecând prin toate etapele procesului de „vindecare“ psihologică. Lear în interpretarea Marianei Mihuţ este poate cel mai puternic pe care l-a văzut scena românească tocmai pentru că pare cel
  Citeste tot pe Cotidianul.ro