editeaza

• Efectul de turnesol de Cristina Rusiecki sursa: Revista Cultura
  Un spectacol ca „Ivona, principesa Burgundiei“, de Witold Gombrowicz, de la Teatrul „Tamási Áron“ din Sfântu Gheorghe, în regia lui Bocsárdi László, care a obtinut cinci nominalizari UNITER (Cel mai bun spectacol, Cel mai bun regizor, Cel mai bun actor în rol principal, Mátray László, Cel mai bun actor în rol secundar, Pálffy Tibor si Cea mai buna scenografie, Bartha József), merita luat în considerare. (Nu ca juriile UNITER n-ar face aproape an de an gafe epocale sau n-ar urca pe podium si productii submediocre, cum s-a întâmplat de atâtea ori în vremurile recente!)
  Semnatura lui Bocsárdi László confera spectacolului o constructie serioasa, cu linii sobre, esafodata în jurul unui centru semantic, fara gratuitati stilistice, cu un comic de bun gust, în doze fine si bine ponderate. Obiectul privirii grotesti îl face eticheta de la Curte, bariera solida care interzice patrunderea oricarui firicel de aer liber în societatea bine reglata.
  Citeste tot pe Revista Cultura
• Tăcerea, iubirea de Alice Georgescu sursa: Ziarul Financiar
  Printre criteriile in functie de care un regizor isi alege piesa de pus in scena, la loc de cinste se afla o calitate misterioasa careia i s-ar putea zice "marja de manevra". Este vorba despre libertatea pe care o lasa respectiva piesa "viziunii regizorale", adica tuturor acelor abateri, alunecari etc. de la litera textului, sau, in cazurile fericite, completarilor, nuantarilor, precizarilor aduse acesteia. Astfel se explica inmultirea dramatizarilor, in repertoriile actuale. Si, totodata, scaderea ponderii pieselor importante.
  Pentru ca, in afara de Shakespeare, ale carui texte permit, gratie structurii lor deschise, felurite interventii, pana la un punct nepericuloase, in situarea spatiala, temporala sau "motivationala" a intrigii, cam toti ceilalti mari autori de teatru au obiceiul (prost...) sa-si construiasca scrierile uzand de o logica narativa foarte stransa ori de un esafodaj dramaturgic atent calculat. Din acest motiv, diversele zburdalnicii de interpretare (transplantarea
  Citeste tot pe Ziarul Financiar
• Ivona – oglinda care deformează de Liviu Ornea sursa: Observator Cultural
  Nu se joacă des Gombrowicz la noi şi e păcat, pentru că piesele lui oferă enorm – actorilor şi regizorilor deopotrivă. Ivona, principesa Burgundiei, în particular, e un text perfect articulat, pe care montarea lui László Bocsárdi îl pune minunat în valoare.
  Ca şi în alte texte ale lui Gombrowicz (Opereta, de exemplu, şi, mai ales, romanul Ferdydurke), societatea e privită ca o formă lipsită de consistenţă, pe care orice fisură o poate nărui. Societatea e închipuită, în text, de curtea regală, a cărei funcţionare e reglată strict de etichetă şi protocol (formă, aşadar). În spectacol, ideea e materializată de gesturile măsurate ale curtenilor, de mersul lor sacadat, de costumele negre ale bărbaţilor etc. O arată şi scenografia lui Jószef Bartha: scena studio e încadrată de panouri negre care imaginează cutia neagră a unei scene (e al doilea spectacol al tandemului Bocsárdi – Bartha pe care îl văd, după Don Juan-ul de la Ploieşti,
  Citeste tot pe Observator Cultural