Urci câteva trepte, intri în scenă, îţi cauţi locul pe gradene şi te trezeşti (ba nu, de fapt, rămâi năucit) într-un decor absolut fabulos. Un microunivers scenic de o vizualitate pregnantă, în care bogăţia şi minuţia detaliilor te copleşeşte. Categoric, Iuliana Vîlsan s-a întrecut pe sine şi a creat pentru „Herr Paul” un spaţiu al recluziunii, baroc, o adevărată enclavă în timp cu inserţii de fantastic, puzderie de elemente miniaturale, de semne, simboluri, împrăştiate printre obiecte domestice, amestecate cu o întreagă faună. Păsări, animale împăiate, lepidoptere, cioturi vegetale ieşite din tavan, un conglomerat bizar de lucruri incongruente ce alcătuiesc un talmeş-balmeş hilar, de o expresivitate acaparantă. E un spaţiu bârlog, smuls timpului, scos din el, salvat, în care locuiesc, departe de lumea dezlănţuită, cei doi fraţi, Herr Paul şi Luise, care sunt teribil de vii în mijlocul acestei stranii îngrămădiri de
Citeste tot pe
Ateneu