editeaza

• 1
• 2
• 3
• 4
• 5
• 6
• 7

• dialog de top cu dumnezeu de ring sursa: ring
  Pentru spectacolul “G.O.D.”, regizorul Marcel Ţop a selectat o serie de monologuri semnate de Eric Bogosian. Dramaturgul american este cunoscut şi ca actor (a apărut deopotrivă pe scenele newyorkeze, dar şi în roluri secundare în producţii de la Hollywood), dar succesul său ţine la un nivel mai profund de textele pe care le-a semnat pentru teatru.
  
  „Sunt foarte underground”, este citat Bogosian, alintându-se cu propria pasiune pentru textul destinat scenei. De multe ori, dramaturgul a recunoscut că începuturile relaţiei sale cu scrisul nu au fost tocmai fericite. „Eram un scriitor groaznic, mi se spunea că trebuie să renunţ. Nu am renunţat şi de aceea nu dau sfaturi tinerilor scriitori”, comentează autorul textelor din „G.O.D.”.
  Reprezentaţia din această seară îl are ca protagonist pe Toma Dănilă, unul dintre cei mai talentaţi actori care s-au impus pe scenele româneşti în ultimii ani. Regizorul Marcel Ţop susţine că şi-a propus să
  Citeste tot pe ring
• G.O.D de Lidia Balan sursa: Sertaruldecuvinte
  G.O.D
  Imi era dor de Green Hours. Nu am mai fost de la ”Fir’mituri”, desi mi-am tot propus sa ajung macar la o bere.
  Am fost pentru a doua oara la GOD, si prin comparatie…mi-am dat seama ca imi lipseste Green-ul vechi. Prima oara am vazut piesa undeva in iarna, stiu ca am ajuns acolo cu nasul deja congelat, iar fumul de tigara si galagia dinaintea piesei m-au facut sa ma incalzesc imediat. Acum Green-ul se tot renoveaza, si parca nu l-am mai simtit atat de animat ca asta iarna. Banuiesc ca e si firesc, doar acum sufletul Greenului e terasa, insa… tot mi-e dor de Green-ul ALA.
  Piesa insa mi-a placut la fel de tare. Desi nu mi-au mai dat lacrimile, pentru ca deja stiam continutul, m-a impresionat la fel de mult. Mie chiar imi plac one man show-urile, iar Toma Danila ”’a trait” si mai mult textul. Ca la fiecare piesa buna din Green, comicul se impleteste cu momentele de tensiune, razi cu lacrimi iar in secunda doi ramai cu un zambet ironic in coltul gurii: m-a
  Citeste tot pe Sertaruldecuvinte
• G.O.D la Fest Int Sibiu 2011 regia Marcel Top de Festival sursa: sibfest.ro
  G.O.D.
  Teatrul LUNI de la Green Hours (ROU)
  
  Dupa texte din: "The orphans" de/by Eric Bogosian , "Richard III" de/ by W. Shakespeare
  
  Regia: Marcel Top
  
  Traducerea: Toma Danila
  
  Scenografie: Anca Cernea
  
  Cu: Toma Danila
  
  Participare video: Marius Bodochi
  
  
  
  "un spectacol decalogic despre putere, despre cei care o deţin şi despre cei care o suportă, despre ceea ce suntem în stare sa facem pentru a deţine puterea” (regizorul Marcel Top)
  
  
  
  "...un amplu monolog susţinut fără ezitare de unul dintre cei mai interesanţi actori ai generaţiei noi – Toma Dănilă." ( Cristina Modreanu – Gandul)
  
  "Preţ de aproape o oră, am în faţa ochilor un actor adevărat, singur pe scenă, în prezenţa căruia gândurile nu ţi-o iau razna şi nu te plictiseşti nici o clipă, un tânăr care degajă un firesc cuceritor, care nu „joacă” personajul, ci e personajul". ( Dana Ionescu/pe blog)
  
  
  
  “Un spectacol reprezentativ pentru Teatrul LUNI de la
  Citeste tot pe sibfest.ro
• In monolog cu divinitatea de Andreea Dobre sursa: Ginger Group
  Un actor are nevoie de public şi, undeva într-un colţişor al sufletului, îşi doreşte să fie recunoscut pe stradă. Actorul este acum personaj la Teatrul Luni de la Green Hours. Bazat pe texte din The Orphans de Eric Bogosian şi regizat de Marcel Ţop, spectacolul G.O.D. este alcătuit din mai multe monoloage interpretate de Toma Dănilă, întrerupte de apariţiile video ale lui Marius Bodochi.
  Personajul-actor îşi face apariţia emoţionat în faţa unui regizor care l-ar putea binecuvânta cu un rol, îşi spune poezia pe varii glasuri şi pleacă. Se întoarce curând în frac, cu o mostră de Shakespeare şoptit printre mese, în lumină roşie. Doar aşa, să vedem că poate. Şi poate. Apoi domnul actor îşi ia un scaun şi ţine un discurs despre teatru, despre călătoria pe care o vom face cu toţii prin teatru, toţi ca un corp comun, ca un fluviu, ca, să zicem Gangele. Noi în seara asta suntem Gangele. Cu muzică de fundal în ton cu conţinutul,
  Citeste tot pe Ginger Group
• O descoperire de Dana Ionescu sursa: Yorick
  E miercuri seara. Mă duc la Green Hours, să văd o piesă care începe la 20.00. Tot fără să fac rezervare. Găsesc bilet şi loc în faţă, ceea ce mă bucură nespus. De obicei, de bilet fac rost greu, iar de stat, stau în nişte colţuri chinuitoare, în poziţii asemenea. Trag speranţă că, fiind mijlocul săptămânii, n-o să fie puhoi şi o să pot respira în voie. Şi am noroc. E „seara eco” şi nu se fumează. Ca atare, văd scena destul de limpede şi de aproape. Totul e sub control.
  Mă instalez cu zece minute înainte de ora la care e programat spectacolul, comand o cafea şi sunt bucuroasă că în club sunt câţiva oameni. Surprinzător, nu urlă unul la altul graţie volumului civilizat la care e dată muzica. Cei mai mulţi sunt la vârsta studenţiei. Se simte o anume tihnă, de care eu personal n-am prea avut parte în drumurile prin cluburile bucureştene, în căutarea de teatru underground. De regulă, dau piept cu îmbulzeală şi muzică dată
  Citeste tot pe Yorick
• GOD, actorul sau regizorul? de Cristina Modreanu sursa: Gandul
  Veteranul teatrelor independente – Teatrul Luni de la Green Hours – programează la acest început de an două spectacole ce au avut premiera toamna trecută, dar au fost până acum nedrept de rar jucate. Actorii sunt implicaţi şi în alte proiecte, unii lucrează şi în teatrele de stat, aşa încât producţiilor din spaţiul independent le vine rândul mai greu. Merită totuşi să le urmăriţi. G.O.D. un spectacol de Marcel Ţop după texte de Eric Bogosian este, de fapt, un amplu monolog susţinut fără ezitare de unul dintre cei mai interesanţi actori ai generaţiei noi – Toma Dănilă. Din păcate, de la rolul de absolvire la studioul Casandra în regia Anei Mărgineanu, Toma Dănilă a revenit destul de rar în teatru şi nu întotdeauna cu roluri relevante (cea mai recentă producţie în care face o pereche remarcabilă cu Tudor Aaron Istodor fiind tot o producţie Teatrul Luni – Deformaţii), concentrându-se mai mult asupra rolurilor din telenovele care l-au făcut cunoscut unui public foarte larg.
  
  Chiar dacă la Green Hours nu încap nici o sută de oameni, actori de toate vârstele urcă pe această mică scenă ce încă rezistă ca un nucleu al ”off-off-Broadway-ului” românesc, dacă prin ”Broadway” înţelegem zona teatrală subvenţionată. În G.O.D. se văd foarte bine doi oameni talentaţi, însă talentul lor dă rezultate diferite: dacă actorul se concentrează şi desenează personaje extrem de diferite cu aceeaşi autenticitate, foarte aproape fiind uneori de performanţa lui Florin Piersic jr. „Cu Sex, Drugs & Rock’n Roll” (o producţie care a dus cu câţiva ani în urmă Teatrul Luni la Premiile Uniter, ”reduta” mainstream-ului românesc), regizorul este cel care aruncă în aer spectacolul debordând de idei pe care însă nu reuşeşte să le pună în ordine. Marcel Țop e o figură aparte a generaţiei sale – dispune de o energie uriaşă, convinge performeri dintre cei mai diferiţi să i se alăture şi, mai ales, nu se mulţumeşte să meargă pe căi bătute. Dar de data aceasta excesul său de manifestare – o ploaie de proiecţii video, muzici peste muzici şi un personaj înregistrat pe video (jucat de Marius Bodochi) care mai mult încurcă decât ajută la punerea în valoare a textului sau a interpretului – te face să te întrebi oare cum ar fi dacă toată această agitaţie ar dispărea ca prin farmec? Mai ales că actorul, atunci când reuşeşte să rămână singur cu publicul său, îl captivează şi îl ţine în mână (sau de mână).
• G.O.D,credinta sau necredinta de Andra Dumitrescu sursa: Saptamana Financiara
  G.O.D, credinţă sau necredinţă, alternative
  05/09/2008
  de Andra Dumitrescu
  Puţină filosofie, pe alocuri accente psihologice, despre toate si despre nimic în fond. Nimic nou, nimic spectaculos, doar o altă modalitate de expunere si toate se întâmplă la fel de când lumea. Sunteţi în faţa unor decupaje din textele semnate Eric Bogosian (acelasi care a scris si „Sex, Drugs, Rock & Roll“ sau „subUrbia“), în care te regăsesti si tu, omul de rând al anilor 2000. De la Teatrul Luni de la Green Hours, „G.O.D“, one-man show-ul gândit de regizorul Marcel Top, a poposit pe cea mai frecventată scenă a sezonului, La Motoare. Asta numai până când stagiunea de sală vă asteaptă să-l revedeţi în micuţul sediu din subsolul de pe Calea Victoriei 120.
  În mai puţin de o oră se vorbeste despre putere, despre cei care o confiscă si cei care trebuie să se supună, despre succes si esec, despre arta manipulării. Un spectacol care oferă alternative,
  Citeste tot pe Saptamana Financiara
• Interviu Radio Guerilla cu regizorul Marcel Top de Oana Stoica sursa: Radio Guerrilla
  Interviu Radio Guerilla cu regizorul Marcel Top
  Citeste tot pe Radio Guerrilla
• G.O.D. de Cristina Rusiecki sursa: Time Out
  Ştiţi genul acela de texte care vor­besc despre tot ce e important pe lu­me Dumnezeu bani religie artă dând totuşi impresia că se pronun­ţă asupra lucrurilor celor mai actua­le? De Eric Bogosian regia Marcel Ţop cu Toma Dănilă Green Hours
  
  Texte din acelea extraordinar scrise în faţa cărora orice om are impresia că se referă anume la el deşi e limpede că tratează problemele tuturor? Şi asta în mai puţin de o oră? Care te distrează şi te pun în acelaşi timp pe gânduri? Nu există aşa ceva?
  
  Faceţi o probă şi mergeţi la G.O.D. one man show cu Toma Dănilă pe o colecţie de monologuri de Eric Bogo­sian acelaşi care a scris şi “Sex Drugs Rock & Roll” sau “subUrbia”.
  
  Câtă ironie şi câtă parodie! La adresa actorului care fuge sprinten din casting în casting să se afirme cu câte două replici în faţa unui regizor-Dumnezeu care îi dictează impenetrabil să interpreteze când “comic intens” când “comic sensibil”.
  
  Pe această divinitate a filmului de serie B (Marius Bodochi monument de aroganţă şi “simplitate a minţii” în rolul respectiv) regizorul Marcel Ţop are intuiţia să-l aştearnă doar în video astfel că decalajul între cei doi raportul de putere infatuarea unuia şi obedienţa celuilalt devin şi mai evidente.
  
  Povestea cu actorul şi regizorul este numai rama în care intră toate celelalte monologuri.
  Fie­care cu suculentă doză de umor. Un Guru de ocazie iluminează conştiinţele cu ora prin practici rituale de import şi yoga de consum pentru liniştirea zbuciumului de zi cu zi şi a sensibilităţilor făcute ferfeniţă:
  “Banii aduc cu ei o completă şi desăvârşită armonie cu Universul (…) Viaţa ne înconjoară cu o frumuseţe fără sfârşit. O explozie de bunuri şi de servicii care există undeva acolo numai şi numai pentru noi. Tot ce trebuie să facem este să plătim pentru ele” – va suna învăţă­tura picurată de înţeleptul în societatea hipermarket.
  
  Iar în genul aces­ta de parodie ca şi pe vremuri în Marylin Manson din “Sex Drugs Rock & Roll” Toma Dănilă combinaţie neaşteptată de umor şi adâncime are savoa­re nu glumă.
  Cald şi distant în ace­laşi timp acto­rul se face totdeauna purtătorul unei ironii de bun-gust. Pe jumătate sardonic într-un mono­log-curată-blasfemie apologet al maximei desfrânări (e chiar dracul acolo) pe jumă­tate implicat în situa­ţiile la ordi­nea zilei din viaţa actorului (doar e vorba de propria condi­ţie) Toma Dănilă ştie să lege jucăuş dar expert complicităţi cu publicul.