editeaza

• 1
• 2

• Autopsia lui Don Juan de Oana Stoica sursa: Agenda LiterNet
  Pasiune. Puternică, răvăşitoare, dar consumată cu rafinamentul unui degustător de vinuri. Iubeşte şi fugi, asta este deviza lui Don Juan. El descoperă şi consumă senzualitatea până la epuizare, în urma lui nu rămân femei îmbătate de dragoste, ci epave. Don Juan e un catalizator, senzualitatea iese la iveală doar în prezenţa acestui macho rece, analitic, extrem de inteligent şi de calculat. Don Juan nu este imoral, ci amoral căci funcţionează în afara moralei a cărei autoritate nu o cunoaşte. E independent de religie, de credinţă, de norme. Don Juan este un revoltat egoist care nu iubeşte, ci provoacă. Provocarea, puterea, cercetarea, trei dimensiuni ale unei personalităţi analitice. Vocaţia lui Don Juan este studiul, el nu este un cuceritor, ci un manager al pasiunii.
  A seduce moartea
  În spectacolul lui Bocsárdi László de la Teatrul "Toma Caragiu" din Ploieşti, Don Juan este autopsiat într-o sală de operaţii. Fiecare parte din maşinăria
  Citeste tot pe Agenda LiterNet
• Spectaculosul tandem de Mircea Morariu sursa: Revista Familia
  Don Juan (grafia Dom Juan a fost preferată de dramaturg din raţiuni ce rămân ascunse) a fost piesa pe care Molière a scris-o în timpul obositoarei lupte în vederea obţinerii dreptului de a juca celebrul Tartuffe, devenit un fel de obsesie deopotrivă pentru mediile ecleziastice, pentru creator, dar şi pentru Regele Ludovic al XIV-lea. Se pare că Molière a purces la scrierea piesei mai degrabă din dorinţa de a rezolva una dintre multele crize financiare prin care a trecut de-a lungul vieţii sale. A făcut-o însă şi la solicitarea componenţilor trupei sale, a actorilor dornici, atunci ca şi acum, să joace roluri „grase”. Sunt indicii în conformitate cu care scriitorul-actor nu ar fi fost din cale afară de îndrăgostit de piesă de vreme ce a acceptat să fie scoasă din repertoriu după numai cincisprezece reprezentaţii. Nu prea se ştie bine dacă atunci când a scris Dom Juan Molière cunoştea cu adevărat operele predecesorilor lui importanţi ce au
  Citeste tot pe Revista Familia
• Don Juan – un tip banal de Cristina Modreanu sursa: Gândul
  Când auzi ceva interesant, care s-ar putea să-ţi prindă bine în viaţă, scoţi reportofonul şi înregistrezi.
  Asta face un om modern, asta face şi Sganarelle, „omul” lui Don Juan, un tip banal despre care a scris pe vremuri Moliére.
  Când domnul Moliére scria despre el, Don Juan ieşea în evidenţă prin comportamentul lui lipsit de morală, prin dezinvoltura cu care reuşea să fie ticălos, prin lipsa de scrupule de care dădea dovadă deopotrivă când înşela tinerele fete din toate clasele sociale, când îşi dispreţuia şi sfida familia sau când îşi ducea de nas creditorii.
  Astăzi, toate aceste „calităţi” sunt la ordinea zilei şi se întâlnesc pe toate drumurile. Tot ce poate oferi Don Juan unui trăitor în aceste timpuri în care ticăloşia e la ea acasă este, să zicem, o filozofie a ticăloşiei. Asta aşa, ca să nu procedăm fără metodă şi fără viziune.
  Spectacolul lui Bocsardi Laszlo cu Don Juan, după Moliére,
  Citeste tot pe Gândul
• Un spectacol provocator de Ileana Lucaciu sursa: România Liberă
  Intr-o riguroasa tratare teatrala, regizorul Bocsárdi László ne provoaca la intalnirea cu un altfel de Don Juan scos din tiparele "clasice" ce-l definea doar ca un sperjur. Un fin apel la morala domina viziunea regizorala care, fara sa rescrie piesa lui Molière, ne dezvaluie un Don Juan, personaj sincer cu relele si bunele sale. Este un spectacol eveniment pe care nu il poti uita usor.
  Cand la moda sunt adaptarile regizorale care ciopartesc dramaturgia clasica pentru a servi
  viziuni ce se vor originale cu orice pret, Bacsárdi László se retine de la pericolul unei adaptari subiective regizoral, fortate, a piesei lui "Don Juan" de Molière. Viziunea sa si-a propus doar sa atentioneze ca eroul legendar este un prototip existential specific oricarui timp istoric. Demonstratia prezentarii unui Don Juan ca personaj complex isi gaseste, de fapt, o substantiala motivare in scrierea lui Molière, evidentiata prin traducerea si subtila adaptare datorate lui Alice Georgescu.
  Citeste tot pe România Liberă