editeaza

• 1
• 2
• 3
• 4
• 5
• 6
• 7
• 8
• 9
• 10
• 11
• 12
• 13
• 14
• 15
• 16
• 17
• 18

• Spectacolul care a adus poezia contemporana pe scena de Marian Eana sursa: ziarulRing
  Marian Eana 28.06.2011
  Spectacolul care a adus poezia contemporana pe scena
  http://admin.ziarulring.com/images/upload/cultura/spectacolul-care-a-adus-poezia-contemporana-pe-scena-434x326.jpg
  
  Diseară, de la ora 20.00, pe scena de la Green Hours (Calea Victoriei 120) revine piesa “Deformaţii”, în regia lui Marcel Ţop.
  
  După mai bine de trei ani de la premieră, spectacolul care a adus pe scenă fragmente scrise de poeţi români contemporani continuă să aibă parte de săli pline. Fie că este admirat sau respins, spectacolul gândit de Marcel Ţop nu a lăsat indiferent pe nici unul dintre cei care au luat loc în public. Critica de specialitate a urmat acelaşi model, fie a apreciat originalitatea şi forţa personajelor care coboară în zilele noastre scene aproape mitologice, fie a reclamat deopotrivă abaterile de la normele teatrale, dar şi clişeele de comunicare invocate în spectacol. Marcel Ţop a pornit de la o serie de texte semnate de Mitoş Micleuşanu,
  Citeste tot pe ziarulRing
• Cele mai bune spectacole din Bucuresti de Andreea Dogar sursa: Evenimentul Zilei
  Cristina Rusiecki plaseaza spectacolul "Deformatii" pe locul 4 in topul celor mai bune spectacole din Bucuresti: "Deformaţii" de Mitoş Micleuşanu, Răzvan Ţupa, Claudiu Komartin şi Adina Zorzini (media de vârstă a autorilor cînd au scris piesa era de 25 de ani), regia Marcel Ţop, Teatrul LUNI de la Green Hours, cu Tudor Aaron Istodor, Toma Dănilă, Diana Cavaliotti, Iulian Gliţă, Adina Zorzini. Decadenţă, putrefacţie, lentoare şi splendoare. Dans frenetic şi lasciv. Infecţie şi poleială. Artă şi hormoni. Senzualitate cu autoironie conţinută. Pe scenă apar realităţi mustoase în atmosfera unică imaginată de Marcel Ţop. Regizorul injectează energie pedalând pe multe ingrediente: muzical, temporal, salt în istorie, înainte şi înapoi, proiecţii video, vis şi realitate.
  Citeste tot pe Evenimentul Zilei
• Încercare căznită de nonconformism de Ileana Lucaciu sursa: Blog Ileana Lucaciu
  De la un spectacul la altul în care e implicat ca regizor, tânărul Marcel Ţop încearcă să fie original. Admirabilă intenţie. Unele din realizările sale au fost şi premiate. Are o bogată biografie artistică. ”Edmond” (COMEDIA ŢINE LA TINEri), “Demonul roşu” (Teatrul Act), “Dumnezeul de a doua zi” (Teatrul de Comedie), rămân doar câteva din spectacole provocatoare prin originalitatea lor. De astă dată, în “Deformaţii”, regizorul şi-a “deformat” taman transpunerea în imagini teatrale a textului ales din dorinţa de a fi nonconformist cu orice preţ. A apelat la mai multe scrieri de poezie şi proză aparţinând celor din tânăra generaţie de scriitori, lansată şi recunoscută ca promiţătoare: Mitoş Micleuşanu – coordonator al scenariului, Adina Zorzini, Claudiu Komartin şi Răzvan Ţupa. Scenariul cuprinde monologuri şi dialoguri ansamblate însă, incoherent, despre actualitatea ce deformează individul. Rezultatul acestei
  Citeste tot pe Blog Ileana Lucaciu
• Deformatii - O piesa suprarealista de Hearmyself sursa: Hearmyself.wordpress
  De acum 3 ani, când a avut loc premiera la Teatrul Luni de la Green Hours (unde se joacă în continuare), am revăzut piesa asta de 5 ori. Cu ocazia uneia dintre reveniri, am filmat câteva fragmente, cu gândul de a le da mai departe iubitorilor de teatru adevărat (adică VIAŢĂ pe pâine). Piesa are la bază texte scrise de Claudiu Komartin, Adina Zorzini (care joacă şi în piesă şi e absolut minunată) şi Mitoş Micleusanu (cea mai mare parte dintre texte fac parte din Organismecanisme, un volum la fel de suprarealist ca şi piesa, din care am postat mai jos câteva fragmente). Nu auzisem de niciunul dintre actorii din piesă înainte să o văd, sunt toţi actori tineri, incredibil de talentaţi, de expresivi, unul mai surprinzător ca altul : Toma Dănilă, Tudor Aaron Istodor, Adina Zorzini, Iulian Gliţă, Diana Cavallioti (mai ales în scenele jucate alături de Toma Dănilă sau de Tudor Istodor).
  Mult umor, multă poezie, multă joacă şi multă dramă în acelaşi
  Citeste tot pe Hearmyself.wordpress
• Dupa doi ani Deformatiile continua de Razvan Tupa sursa: Fabrica de Literatura
  Eu unul nu stiam ca poate sa se joace doi ani in continuu o piesa facuta dupa jucariile poetice ale mele cu claudiu, mitos & adina. Atunci cand am vazut prima data piesa era… al doilea spectacol. Pentru ca la primul am ajuns tarziu si nu am mai putut sa intru.
  Cristina Rusiecki l-a iubit, “Lasciv. Incendiar. Adevarat”. Cristinei Modreanu i-a placut “E vorba de „valul trendy” de tineri poeţi, aceia care sunt vârfurile valorice şi de imagine ale generaţiei, o generaţie activă, militantă, idealistă, care a lăsat pe locul doi propria afirmare pentru a se implica în proiecte menite să atragă atenţia asupra literaturii de azi. Textele semnate de Mitoş Micleuşanu, Adina Zorzini, Claudiu Komartin şi Răzvan Ţupa sunt legate într-un scenariu lax, lipite uneori prin intersectarea voită a actorilor în scenă, alteori prin imagini filmate sau fragmente din videoclipuri şi filme. Actorii au misiunea cea mai grea fiindcă ei nu se pot baza pe structura unor
  Citeste tot pe Fabrica de Literatura
• Premiera la teatrul LUNI de la Green Hours de Ioana Muntenescu sursa: Metropotam.ro
  Teatrul LUNI de la Green Hours a gazduit ieri seara premiera piesei Deformatii in regia lui Marcel Top. Intitulata si “Un spectacol Cabaret Opereta despre ce a mai ramas” piesa a reunit texte in proza si poezie scrise de autori tineri: Mitos Micleusanu (care a initiat si coordonat textele), Razvan Tupa, Claudiu Komartin si Adina Zorzini.
  Dupa cum am putut afla si din brosura de prezentare a piesei, acest proiect artistic se doreste “o analiza poetica asupra realitatii contemporane”. Una dintre realitatile contemporane pe care Marcel Top a incercat sa o ironizeze in piesa sa este cea a emisiunilor de divertisment de tipul Din Dragoste, Surprize, surprize, sau Dansez pentru tine.
  Foarte elocvent mi s-a parut episodul in care Tudor Aaron Istodor a interpretat un prezentator de astfel de emisiuni. Ceva in felul de-a vorbi al personajului ne-a amintit de maniera languros lemnoasa de pseudo-showman a lui Stefan Banica jr. Tudor a cucerit aplauzele publicului facand trecerea de la
  Citeste tot pe Metropotam.ro
• Bobiţă cu Toma Dănilă de Irina Budeanu sursa: Azi
  Premiera "Deformaţii", care are la bază un colaj de texte ale tinerilor poeţi, în regia lui Marcel Ţop, aduce la rampă pe actorul Toma Dănilă, care îl interpretează pe Bobiţă.
  Fostul elev al regizoarei Sanda Manu, Toma Dănilă a avut de la cine să înveţe arta actorului. Pe de o parte de la strălucita profesoară Sanda Manu, iar, pe de altă parte, de la regretatul Adrian Pintea cu care şi-a dat masterul în arta actorului. Deşi a terminat UNATC în 2003, soarta nu a fost chiar atât de bună cu el având în vedere că examenul de licenţă l-a luat cu nota 10. A jucat la Teatrul Foarte Mic, în spectacolul Vitamine, regizat de Ana Mărgineanu, la Teatrul de Comedie în Nunta lui Figaro, la Teatrul Odeon. L-au ajutat în cariera sa atelierele de Commedia dell'Arte, coordonat de Mihai Gruia Sandu şi cel de Teatru-Dans, coordonat de Florin Fieroiu. Totodată a avut şi câteva participări la turnee şi festivaluri de gen din ţară: Sibiu, Iaşi şi Timişoara.
  Citeste tot pe Azi
• Deformatii de sursa: Studentie.ro
  Teatrul Luni de la Green Hours, dupa texte de Claudiu Komartin, Mitos Micleusanu, Razvan tupa, Adina Zorzini, regia Marcel Top, cu Tudor Aaron Istodor, Toma Danila, Adina Zorzini
  Wow! N-am mai vazut asa ceva. "Deformatii" de la Green Hours, in regia lui Marcel top, e unicat. Seamana putin doar cu ce a mai montat el inainte, dar, oricum, revolutia e incredibila. Si asumata. In primul rand, pentru ca nu e un spectacol care pleaca, normal, de la o piesa si de la un autor.
  Dimpotriva, publicului de la "Deformatii" i se aduc in fata mai multe texte in proza sau poezie (monologuri sau dialoguri) ale unor foarte tineri (pana in 30 de ani, ba chiar pana in 25) autori romani contemporani, cunoscuti ca poeti, prozatori, publicisti: Mitos Micleusanu (initiator si coordonator), Razvan tupa, Claudiu Komartin si Adina Zorzini, care ambitioneaza o analiza poetica asupra realitatii contemporane. Textele sunt concepute, scrise si gandite "colectiv". Va dati seama ce fierbere in creuzetul acesta comun
  Citeste tot pe Studentie.ro
• Lucifer cu Iulian Gliţă de Irina Budeanu sursa: Azi
  Lucifer cu Iulian Gliţă
  Premiera "Deformaţii", de la Teatrul Luni, în regia lui Marcel Ţop, ne relevă forţa poeziei contemporane româneşti de a fi pusă în scenă şi cinci tineri actori foarte talentaţi. În rolurile Lucifer şi Omida joacă Iulian Gliţă.
  Dacă vreţi să ştiţi ce a mai rămas din noi, oamenii, ce a mai rămas din sentimentele şi emoţiile noastre, dar, mai ales, ce a mai rămas din neputinţa noastră de a fi trebuie să vedeţi premiera Teatrului Luni de la Green Hours, Deformaţii, în regia lui Marcel Ţop.
  Titlul spectacolului este foarte sugestiv, pentru că deformată este lumea în care trăim şi noi, la rândul nostru, o deformăm cu asupra de măsură. Revelaţiile acestui spectacol - şi nu este nicio exagerare în această sintagmă - sunt textele poetice ale lui Claudiu Komartin, Răzvan Ţupa, Adina Zorzini şi Mitoş Micleuşanu, iniţiatorul şi coordonatorul scenariului, dar şi jocul celor cinci tineri actori.
  Citeste tot pe Azi
• Tudor Istodor în Drogatul de Irina Budeanu sursa: Azi
  Tânărul şi talentatul actor Tudor Aaron Istodor interpretează în premiera "Deformaţii", în regia lui Marcel Ţop, mai multe roluri, printre care Cântareţul de manele şi Drogatul.
  Absolventul de anul trecut al Facultăţii de Teatru a UNATC, la clasa maestrului Ion Cojar, Tudor Aaron Istodor s-a impus deja în lumea teatrului, dar şi în cea a filmului. Unii ar putea spune că succesul îl are pentru că părinţii lui sunt Maia Morgenstern şi Claudiu Istodor. Sigur că a contat acest aspect în ceea ce priveşte educaţia artistică. Dar, talentul şi profesionalismul i se datorează lui în exclusivitate. Încă din liceu a fost remarcat şi a primit pentru interpretarea din spectacolul, montat chiar de el, Doi şi cu profesoara, şase, Premiul pentru cel mai bun actor la festivalurile "Licart" şi "Jos pălăria". Apoi, a urmat o perioadă foarte bună pentru el. Pe când era student a jucat în câteva spectacole. Este vorba despre Trilogia belgrădeană,
  Citeste tot pe Azi
• Actriţa Diana Cavallioti de Irina Budeanu sursa: Azi
  Studentă în ultimul an la UNATC, la clasa profesorului Florin Zamfirescu, Diana Cavallioti debutează în spectacolul "Deformaţii", în regia lui Marcel Ţop, montat la Teatrul Luni.
  Este o bucurie ori de câte ori descoperi într-o premieră un tânăr actor care este încă student. În premiera Deformaţii, care se poate numi o premieră a tinereţii şi valorii (în cazul acesta, tinereţea este prin ea însăşi o valoare) am remarcat-o pe Diana Cavallioti, încă studentă în anul IV la Universitatea Naţională de Artă Teatrală şi Cinematografică, la clasa profesorului Florin Zamfirescu. Dincolo de datele fizice - frumuseţe, eleganţă, graţie -, Diana Cavallioti stăpâneşte bine mijloacele dramaei şi ale comediei. Mai bine zis, a mixajului dintre cele două genuri. Un joc foarte modern, puternic, cu o expresivitate bine studiată, temperament şi o uşurinţă de a comunica idei profunde învelite într-un ambalaj care pare superficial şi strălucitor.
  Citeste tot pe Azi
• Eseu interviu liber cu regizorul Deformatii-lor de Oana Stoica sursa: Suplimentul de Cultura
  Cind am inceput repetitiile la Edmond de David Mamet (Teatrul de Comedie), primul lucru pe care l-am spus actorilor a fost ca nu ma intereseaza teatrul. Ca nu vreau sa abordam acest text ca pe o piesa de teatru, ci mai degraba ca pe o experienta pe care o vom trai impreuna, un exercitiu spiritual, o calatorie nu in afara noastra, ci „inauntru“. De fapt, premisa pe care mi-am construit mizanscena a fost coborirea inauntrul unui om, in inconstientul lui, in angoasele, visele si fricile lui. Al doilea lucru pe care l-am spus a fost ca ceea ce numim teatru pentru mine inseamna, de fapt, un spatiu al libertatii si al sinceritatii. Si in consens cu asta mi-am expus atunci si teoria legata de ceea ce inseamna un regizor.
  Un regizor este un clarvazator, un om care are puterea de a visa si a transforma visul in realitate. El nu face altceva decit sa-si povesteasca visul. Vede un loc si niste oameni care inca nu exista. Dar povestind in primul rind actorilor – si apoi, prin actori,
  Citeste tot pe Suplimentul de Cultura
• Mistere post-moderne de Matei Alexandru sursa: Romania Libera
  10 Martie 2008
  
  Stapanul porcului vorbeste cu animalul inainte de Craciun. Ii cere iertare pentru ca o sa-l taie porcul il pune sa jure ca-i va duce poemele la o editura si-i va publica post-mortem un volum. Asta e scena care mi-a placut cel mai mult performata de Tudor Istodor o sa mai auziti de el.
  Un toxicoman se injecteaza in ritm de taraf popular. Un androgin se imbaiaza gol pe muzica de Diva Casta intr-o cada acoperita cu celofan.
  Doi baieti de cartier il vad pe un nene aruncandu-se de la balcon si scot celularul sa-l filmeze.
  
  O multime de mici si mari nastrusnicii se petrec pe scena Teatrului Green Hours in piesa "Deformatii" in regia lui Marcel Top. Majoritatea demente antrenante. Textele poetilor nouazecisti Claudiu Komartin si Razvan Tupa stau alaturi de altele - probabil cele cu potentialul dramatic cel mai important - semnate de Mitos Micleusan (Planeta Moldova).
  Adina Zorzini este o femeiusca cu picioare lungi si ochi incercanati care ia la misto personajul tinerei actrite scoase in fata de un regizor mai in varsta si pofticios. Iulian Glita e un prezentator de spectacole de divertisment care prezinta cu o figura mortuara si o gestica tip Mick Jagger un cimitir de cadavre vii.
  Diana Cavallioti este o zeita-cliseu de Ziua Valentina care recita poezii ca odinioara pionierii in fata secretarului general. Tudor Aaron Istodor (fiul Maiei Morgenstern) este un lungan care oscileaza intre gestica desantata a manelistului de cartier si cea languros-libidinoasa a manelistului de Sala Palatului iar Toma Danila apare si el ba a mic afacerist inconjurat de cate o pitipoanca (Adina Zorzini...) ba a hip-hopper de dupa blocurile gri.
  Toate astea fac un spectacol de mistere postmoderne un sirag de soties care va fac mai amuzanta lumea cinica in care traim.
• Deformatii lui Top: Un Cabaret-opereta despre ce a mai ramas de Ivana Vlad sursa: Realitatea Romaneasca
  Data adaugarii: Joi 28.02.2008 la ora 15:16
  Dincolo de titulaturile pretioase din titlu, este vorba de un proiect inspirat din mai multe texte in proza sau poezie (fie monologale, fie dialoguri) ale unor tineri autori romani contemporani, cunoscuti ca poeti, prozatori, publicisti s.a.: Mitos Micleusanu (initiatorul si coordonatorul acestor texte), Razvan Tupa, Claudiu Komartin si Adina Zorzini. Mai exact, este vorba de o serie de texte concepute, scrise si gandite "colectiv".
  Textele scrise sub forma de fragmente sau franturi propun, din punctul de vedere al regizorului Marcel Top, dar si al autorilor si, respectiv actorilor, o privire de ansamblu care este in acelasi timp si o analiza poetica asupra realitatii contemporane.
  "Deformatii" realizeaza acest lucru intr-un mod in care dramaturgia recenta romaneasca nu il face, pentru ca dramaturgia contemporana romaneasca se afla intr-un continuu si interminabil proces de recuperare, al unor modalitati pseudo nonconformiste si stereotipe
  Citeste tot pe Realitatea Romaneasca
• Umor sec şi strip-tease deasupra TNB de Lucia Popa sursa: Cotidianul.ro
  Joi seară, pe terasa La Motoare, Festivalul de teatru “Undercloud” a continuat cu piesa “Deformaţii” în regia lui Marcel Top. Spectatorii au tăcut când trebuiau să râdă, dar le-au plăcut episoadele decoltate.
  
  Deşi piesa a început cu un sfert de oră mai târziu, spectatorii, care au ocupat cam toate locurile, au aşteptat liniştiţi şi cei mai mulţi au aplaudat gros la sfârşit. Probabil că relativa priză la public s-a datorat în mare măsură textelor care au compus piesa, într-o manieră destul de neobişnuită: ele au fost scrise de autori diferiţi şi “însăilate” la sfârşit într-un ansamblu care ar trebui să surprindă anumite medii contemporane româneşti.
  
  Actualitatea subiectelor dezbătute în textele scrise de Mitoş Micleuşanu, Adina Zorzini, Claudiu Komartin şi Răvan Ţupa nu este însă o scuză pentru scenele-clişeu, folosite până la tocire în piese contemporane româneşti sau de aiurea.
  
  Deşi piesa a început cu un sfert de oră mai târziu, spectatorii, care au ocupat cam toate locurile, au aşteptat liniştiţi şi cei mai mulţi au aplaudat gros la sfârşit. Probabil că relativa priză la public s-a datorat în mare măsură textelor care au compus piesa, într-o manieră destul de neobişnuită: ele au fost scrise de autori diferiţi şi “însăilate” la sfârşit într-un ansamblu care ar trebui să surprindă anumite medii contemporane româneşti.
  
  Actualitatea subiectelor dezbătute în textele scrise de Mitoş Micleuşanu, Adina Zorzini, Claudiu Komartin şi Răvan Ţupa nu este însă o scuză pentru scenele-clişeu, folosite până la tocire în piese contemporane româneşti sau de aiurea.
  
  Trucurile pe care mizează piesa au o vulgaritate care nu se justifică deloc prin temă: un număr de dans lasciv, înjurături ca la uşa cortului, nuditatea completă a unui actor care nu reuşeşte să rămână firesc în acest episod, mimarea unor perversiuni sexuale într-o scenă voit grotescă. A nu se crede că nuditatea, înjurătura sau simularea sexului ar fi ceva nepotrivit pe scenă: ele trădează însă, în acest caz, sărăcia ideilor şi a tipului de umor, mai ales că în toate aceste scene nu vezi nici o interpretare care să mute situaţia-clişeu în sfera artelor performative.
  
  Se fac glume nesărate la adresa mobilierului de la IKEA, se pariodiază melodii româneşti apărute în ultimii 10-15 ani şi pe seama cărora s-a glumit până la epuizarea subiectului, se spun poante expirate etc. La asta se adaugă aerul de civilie pe care îl au cam toţi actorii: imitarea unor scene de cartier se traduce printr-o ploaie de replici spuse cam fără vlagă şi asta ca şi cum ar fi fost ceva improvizat în ultimul moment, nicidecum ceva exersat de nenumărate ori. Sărăcia subiectelor a fost şi luată peste picior de unii spectatori, la un moment dat, când doi actori au dezbătut atât de mult o scenă în care se aruncă “taica Maftei de la etaj” încât, când cei doi apar îngroziţi într-un alt episod şi se întreabă “ce s-a întâmplat?”, spectatorii râd pe mai multe voci: “A murit taica Maftei! A murit taica Maftei!”.
  
  Tăcere aproape deplină s-a făcut doar când a dansat erotic actriţa Adina Zorzini, tăcere spartă rar de câte o fluierătură prelungită de admiraţie vulgară ţâşnită din rândurile spectatorilor. Din păcate, s-a tăcut şi la unele replici care ar fi trebuit, chipurile, să fie copios amuzante.
• Lasciv. Incendiar. Adevarat de Cristina Rusiecki sursa: Revista Cultura
  » adevarul bufonului
  "Sa ne imaginam ca suntem undeva la 30 de km de intrarea intr-un mare oras, o metropola, fie el Bucurestiul, New York-ul, Parisul etc... Este trecut de 11 noaptea si facem autostopul… Cineva opreste... Urcam... Ne apropiem de oras (…) tot ce vedem pe geam in stanga si in dreapta sunt "Deformatii"... De la doi oameni, care se tin de mana sau se saruta, pana la prostituate, boschetari, nebuni care cersesc la margi-nea strazii, betivi, o femeie si un barbat care stau la o terasa... dar si ceea ce nu vedem, sutele de oameni care fac sex, care omoara, care isi marturisesc te iubesc sau te omor, sutele de oameni care se ascund sau se arata in acel moment (...) Fragmente de oameni, de imagini, fragmente de sentimente, de emotii, de instincte, fragmente de crime, de omoruri, fragmente de mangaieri, de respingeri, apartinand milioanelor de oameni fragmentati ce vietuiesc fragmentat, intr-o lume confuz-fragmentata....
  Decadenta, putrefactie, lentoare si
  Citeste tot pe Revista Cultura
• Deformatii simply the best! de Cristina Rusiecki sursa: Time Out
  DEFORMATII!!!!-SIMPLY THE BEST!!!!!-A REAL CHALLENGE BOYS & GIRLS…ARTIST’S duminică Mar 16 2008
  
  Wow! N-am mai văzut aşa ceva. “Deformaţii” de la Green Hours în regia lui Marcel Ţop e unicat. Seamănă puţin doar cu ce a mai montat el înainte dar oricum revoluţia e incredibilă. Şi asumată. În primul rând pentru că nu e un spectacol care pleacă normal de la o piesă şi de la un autor.
  
  Dimpotrivă publicului de la “Deformaţii” i se aduc în faţă mai multe texte în proză sau poezie (monologuri sau dialoguri) ale unor foarte tineri (până în 30 de ani ba chiar până în 25) autori români contemporani cunoscuţi ca poeţi prozatori publicişti: Mitoş Micleuşanu (iniţiator şi coordonator) Răzvan Ţupa Claudiu Komartin şi Adina Zorzini care ambiţionează o analiză poetică asupra realităţii contemporane.
  
  Textele sunt concepute scrise şi gândite “colectiv”. Vă daţi seama ce fierbere în creuzetul acesta comun şi ce senzaţii transpar! Incendiul nu putea să lipsească: Deformaţii practice? această incizie în realitate cum “dramaturgia recentă românească nu o face aflându-se într-un continuu şi interminabil proces de recuperare a unor modalităţi pseudo non-conformiste şi stereotipe de a face teatru bazate pe exhibarea unui derizoriu social compus din caractere picante forţat şi mediocru colorate surprinse în situaţii dramatice comune şi inexpresive”.
  Aşa sună statementul artiştilor.
  
  Nimic de zis cam au dreptate. Ce iese? Ceva nemaivăzut la noi: cabaret cu poezie urbană superadaptată la România 2008. Cu mult mult umor. Şi prestaţii actoriceşti delicioase. Proiecţii video vis şi realitate costume şi peruci picante (Anca Cernea). Metaforă de extracţie 2008. Poezie şi cinism: doi rapperi se uită cum un bătrân disperat se aruncă pe geam.
  
  Primul gest: filmează cu telefonul. Al doilea: “Putem trece pesteeeeeee”… “Deformaţii” se vede ca un cocktail excentric în care abundă momente cu băieţi de cartier (savuros Toma Dănilă) şi de la ţară care şi-o trag în venă pe sfânta muzică populară românească (fabulos Tudor Aaron Istodor nu numai în scena aceasta) cu narcisişti cadaverici de rară expresivitate (Iulian Glişă) – câtă splendoare şi morbid la un loc cuprinde lumea noastră sintetică! – cu teatralitate opulentă şi ironic asumată (Adina Zorzini) şi cu veritabilă poezie (Diana Cavallioti fulg frumos sensibil şi eterat). Marcel Ţop condensează sintetizează scoate din mânecă stimulente puternice în timpi minimi.
  
  Mergeţi la “Deformaţii”. E efervescent. E superenergetic. Merită cu prisosinţă să vedeţi aşa o nebunie.
• Artistii altfel de Cristina Modreanu sursa: Gandul
  Marţi seară la Green Hours locul unde a început mişcarea teatrală underground din România la început firavă acum din ce în ce mai puternică (producţiile fiind atât de multe încât singura zi de teatru din săptămână s-a multiplicat cu trei) a ieşit la public un spectacol atipic „Deformaţii”. Imaginaţia debordantă uneori semănând cu o junglă nedefrişată (cu frumuseţea dar şi cu capcanele ei) a regizorului Marcel Ţop a creat „rama” pentru o selecţie din versurile poeţilor români contemporani.
  
  E vorba de „valul trendy” de tineri poeţi aceia care sunt vârfurile valorice şi de imagine ale generaţiei o generaţie activă militantă idealistă care a lăsat pe locul doi propria afirmare pentru a se implica în proiecte menite să atragă atenţia asupra literaturii de azi. Textele semnate de Mitoş Micleuşanu Adina Zorzini Claudiu Komartin şi Răzvan Ţupa sunt legate într-un scenariu lax lipite uneori prin intersectarea voită a actorilor în scenă alteori prin imagini filmate sau fragmente din videoclipuri şi filme.
  
  Actorii au misiunea cea mai grea fiindcă ei nu se pot baza pe structura unor personaje aşa încât trebuie să-şi inventeze un suport potrivit pentru viziunile poeţilor al căror glas devin.
  
  Unii dintre ei o fac foarte bine – Tudor Aaron Istodor Toma Dănilă Diana Cavallioti alţii însă se sprijină pe un exhibiţionism expandat care le demonstrează de fapt nesiguranţa (Adina Zorzini Iulian Gliţă). Cele mai la îndemână personaje sunt cele cu încărcătură erotică însă din păcate şi cele mai puţin reuşite scene sunt acelea care au asemenea personaje în centrul lor (una e chiar penibilă nu atât pentru că actorul apare complet gol intrând şi ieşind dintr-o cadă improvizată ci pentru că este atât de tensionat când face asta şi se luptă din greu să pară firesc încât nu reuşeşte cu nici un chip şi compromite şi versurile pe care le spune).
  
  La un eventual bilanţ spectacolul are însă mai multe scene reuşite iar cele cu adevărat paradoxale sunt acelea care amestecă figuri urbane uşor identificabile în jurul nostru cu acea sensibilitate profund rănită caracteristică tuturor poemelor alese. Doi tineri foarte trendy a căror replică laitmotiv este „it’s like wow!” sunt martorii unei sinucideri iar faptul că văd căderea bătrânului lor vecin de la balcon îi tulbură într-un fel care îi surprinde şi pe ei şi pe noi.
  La fel un băiat dur de cartier primeşte de la iubita lui vestea că ea aparţine altui bărbat iar tăcerea lui te mişcă mai mult decât orice cuvânt. De altfel e impresionantă maturitatea tânărului actor Tudor Aaron Istodor care ştie să ţină publicul „în mână” controlându-l în asemenea măsură încât în anumite momente în care el tace nimeni nu mai răsuflă. Actorul trece uşor şi credibil de la un personaj la altul cu o flexibilitate ce aminteşte de Florin Piersic jr. în Sex Drugs & Rock’n Roll (jucat cu câţiva ani în urmă în acelaşi loc) şi cu o siguranţă venită mai mult din talentul său cert decât din experienţe similare.
  
  Cu un titlu ales astfel încât să contrarieze şi să spună ceva despre tipologia „băieţilor răi” mesageri ai unei revolte ce se poate detecta la mai toţi tinerii artişti din România de azi (revoltă exprimată în critici sociale dure şi în ironia sesizabilă la mai toate nivelurile creaţiei) şi cu o „coloană sonoră” având acelaşi mesaj „Deformaţii” poate fi considerat un spectacol reprezentativ pentru scena românească underground de azi. Şi o dovadă că ea merită să existe.