PERSOANELE JUPÂN DUMITRACHE TITIRCĂ INIMĂ-REA cherestigiu căpitan în garda civică NAE IPINGESCU ipistat amic politic al căpitanului CHIRIAC tejghetar om de încredere al lui Dumitrache sergent în gardă SPIRIDON băiat pe procopseală în casa lui Titircă RICĂ VENTURIANO arhivar la o judecătorie de ocol student în drept şi publicist VETA consoarta lui Jupân Dumitrache ZIŢA sora ei În Bucureşti la Dumitrache ACTUL I (O odaie de mahala. Uşă în fund dând în sala de intrare; de amândouă părţile uşii din fund câte o fereastră. Mobile de lemn şi paie. La stânga în planul întâi şi-n planul din fund câte o uşă; în dreapta pe planul al doilea altă uşă. În dreapta în fund răzemată de fereastră o puşcă de gardist cu spanga atârnată lângă ea.) SCENA I JUPÂN DRUMITRACHE în haine de căpitan de gardă fără sabie şi NAE IPINGESCU JUPÂN DUMITRACHE (urmând o vorbă începută): Iaca nişte papugii... nişte scârţa-scârţa pe hârtie! 'I ştim noi! Mănâncă pe datorie bea pe veresie trag lumea pe sfoară cu pişicherlicuri... şi seara... se gătesc frumos şi umblă după nevestele oamenilor să le facă cu ochiul. N-ai să mai ieşi cu o femeie pe uliţă că se ia bagabonţii laie după dumneata. Un ăla... un prăpădit de amploiat n-are chiară în pungă şi se ţine după nevestele negustorilor să le spargă casele domnule! IPINGESCU: Nu se ia după toate jupân Dumitrache; după cum e şi femeia: dacă trage la ei cu coada ochiului şi face fasoane vezi bine! bagabonţii atât aşteaptă. JUPÂN DUMITRACHE: Ba să am pardon! Ştiu eu ce vrei dumneata să zici... Dar nevastă-mea nu-i d-alea domnule. IPINGESCU: Vai de mine! jupân Dumitrache adică gândeşti că am vrut pentru ca să-ţi fac un atac? Îmi pare rău! JUPÂN DUMITRACHE: Nu nene Nae; dar vreau să zic adică că nevasta mea nu-i d-alea cum ziseşi şi iaca după mine de ce s-a luat? IPINGESCU: S-a luat bagabonţii şi după dumneata? JUPÂN DUMITRACHE: S-a luat şi se ia... IPINGESCU: Şi cum eşti dumneata!... JUPÂN DUMITRACHE: Eu am ambiţ domnule când e vorba la o adică de onoarea mea de familist... IPINGESCU: Rezon! JUPÂN DUMITRACHE: Apoi să ştiu de bine că intru în cremenal! Să mai văz eu numai că se ţine bagabontul după mine lasă-l... IPINGESCU: Cara bagabont? JUPÂN DUMITRACHE: Ei! iaca... un bagabont! de unde-l cunosc eu? IPINGESCU: Apoi dacă nu-l cunoşti de unde ştii că-i bagabont? JUPÂN DUMITRACHE: Asta-i Una vorbim şi başca ne-nţelegem. Dar de! ai dreptul; nu ştii ce mi s-a întâmplat nu ştii cum mă fierbe el pe mine de două săptămâni de zile... Nu că mi-e frică de ceva adică de nevastă-mea... să nu... IPINGESCU: 'Aida de! Coana Veta! Mie-mi spui? n-o ştiu eu?... JUPÂN DUMITRACHE: Nu că mi-e frică... dar am ambiţ domnule; când e vorba la o adică de onoarea mea de familist... IPINGESCU: Rezon! JUPÂN DUMITRACHE: Bagabontul... IPINGESCU: Că bine zici! începuseşi să-mi spui istoria. JUPÂN DUMITRACHE: Stai s-o iau de la cap. IPINGESCU: Stau. JUPÂN DUMITRACHE: Ştii dumneata că la lăsata secului am mers la grădină la "Iunion"; erau eu consoarta mea şi cumnată-mea Ziţa. Ne punem la o masă ca să vedem şi noi comediile alea de le joacă Ionescu. Trece aşa preţ ca la un sfert de ceas şi numai ce mă pomenesc cu un ăla cu un bagabont de amploiat... IPINGESCU: De unde ştii că era amploiat? JUPÂN DUMITRACHE: După port nu semăna a fi negustor. Mă pomenesc că vine şi se pune la altă masă alături cu faţa spre masa noastră şi cu spatele la comedie. Şade rezemat într-un peş şade şade şade şi se uită lung şi galiş la cocoane se uită se... Eu cum m-a făcut Dumnezeu cu ambiţ mă scol ca să plecăm; cocoanele nu! că să mai şedem că încă nu s-a isprăvit comedia. Încep să mă-ncruntez la bagabontul şi mai că-mi venea să-l cârpesc dar mi-era ruşine de lume; eu de! negustor să mă pui în poblic cu un coate-goale nu vine bine... Mai mă uit eu încolo mai mă fac că nu mă sinchisesc de el... bagabontul cu ochii zgâiţi la cocoane; ba încă-şi pune şi ochilarii pe nas. Tii! frate Nae să fi fost el aici să mă fiarbă aşa că-i sărea ochilarii din ochi şi giubenul din cap de auzea câinii din Giurgiu. IPINGESCU: Rezon! JUPÂN DUMITRACHE: În sfârşit se isprăveşte comedia. Ne sculăm să plecăm; coate-goale se scoală şi dumnealui. Plecăm noi pleacă şi dumnealui după noi. Eu îl vedeam cu coada ochiului; dar nu vream să le spui cocoanelor ca să nu le ruşinez. Ştii cum e Veta mea... ruşinoasă. IPINGESCU: Mie-mi spui? n-o ştiu eu?... Ei? JUPÂN DUMITRACHE: Ei! Apucăm pe la Sfântul Ionică ca să ieşim pe Podul-de-pământ - papugiul cât colea după noi; ieşim în dosul Agiei - coate-goale după noi; ajungem la Sfântul Ilie în Gorgani - moftangiul după noi; mergem pe la Mihai-Vodă ca să apucăm spre Stabilament - maţe-fripte după noi... Eu trăgeam cu coada ochiului... fierbeam în mine dar nu vream să spui cocoanelor... IPINGESCU: Rezon! ca să nu le ruşinezi. JUPÂN DUMITRACHE: Ştii cum e Veta mea... IPINGESCU: Ruşinoasă mie-mi spui? JUPÂN DUMITRACHE: Când apucăm de la Stabilament în sus mă uit înapoi cu coada ochiului şi nu mai văd pe coate-goale. Mai mergem ce mai mergem mă uit iar... mă iertase bagabontul. IPINGESCU: Jupân Dumitrache adică să am pardon de impresie eu gândesc că numa' ţi-ai făcut spaimă degeaba. Poate că omul o fi şezând prin partea locului pe Dealul Spirii. Ei! a venit şi el la grădină ca şi dumneavoastră a stat şi el până la isprăvitul comediei şi s-a nemerit să apucaţi tot pe-un drum ca să vă înturnaţi la domiciliu. El a rămas la al lui şi dumneavoastră aţi mers înainte. JUPÂN DUMITRACHE: Aşa am crezut şi eu întâi dar stai să vezi!... A trecut după aia o săptămână la mijloc. Îmi ca şi uitasem eu de istoria bagabondului; gândeam şi eu: poate c-o fi stând coate-goale prin partea locului - bunioară vorba dumitale. Aşa zice cumnată-mea ieri: "Nene hai deseară la «Iunion» la Ionescu!" Cum auzii eu de "Iunion" mă făcui verde la faţă. "Ce să mai căutăm la comediile alea nemţeşti nişte mofturi; dăm parale şi nu înţelegem nimica; mai bine punem banii în buzunarul ălălalt şi zicem că ne-am dus." - "'Aide nene zău! parol! să n-ai parte de mine şi de Veta!" Ei! când am auzit aşa vorbă mare n-am putut pentru ca s-o tratez cu refuz. IPINGESCU: Rezon! JUPÂN DUMITRACHE: Ei! haide!... dar unde mă gândeam eu că o să mi se întâmple un aşa ceva. Ne ducem. Şedem la o masă mai la o parte; şedem cât şedem şi începe comedia. Nu ştiu cum mă-ntorc cu ochii înapoi şi pe cine gândeşti că văz la masa de la spate?... IPINGESCU: Pe bagabontul... JUPÂN DUMITRACHE: Pe coate-goale domnule pe moftangiul pe maţe-fripte domnule! Fir-ai al dracului de pungaş!... Bagabontul nene cu sticlele-n ochi cu giubenul în cap şi cu basmaua iac-aşa scoasă. Cum m-a văzut - că trebuie să fi fost schimbat la faţă cum sunt eu când mă necăjesc (îşi mângâie favoritele) - cum m-a văzut a sfeclit-o... A întorsc capu-ncolo şi a început să bea din ţigară ştii aşa niznai. Dar mă trăgea cu coada ochiului. Mă-ntorc eu iar la loc şi mă fac că mă uit la comedii se-ntoarce şi bagabontul iar cu ochii la cocoane!... mă it iar la el iar se-ntoarce-ncolo;... mă-ntorc iar la comedii iar se uită la cocoane;... mă uit iar la el iar se-ntoarce-ncolo; mă-ntorc iar comedii... IPINGESCU: Iar se uită la cocoane... JUPÂN DUMITRACHE: Ei! iac-aşa m-a fiert fără apă toată seara... IPINGESCU: În sfârşit? JUPÂN DUMITRACHE: În sfârşit... plecăm; coate-goale după noi. Era să mă-ntorc în poarta "Iunionului" să-i zic numa': "Ce pofteşti mă musiu?" şi să-l şi umflu; dar ştii am ambiţ; m-am gândit: eu negustor... să mă pui în poblic cu un bagabont ca ăla nu face... IPINGESCU: Rezon!... Ei! pe urmă? JUPÂN DUMITRACHE: Pe urmă s-a ţinut iar gaie după mine. IPINGESCU: Până la Stabilament... JUPÂN DUMITRACHE: Da până la Stabilament! S-a ţinut după mine până la răscruci ştii unde vrei s-apuci spre cazarmă. Ce ziceam eu? "Haide drace haide! să intri tu pe strada lui Marcu Aoleriu ori Catilina şi lasă!" Aveam de gând să intru cu cocoanele în casă să trimit repede pe Chiriac pe poarta de din dos pe maidan să-i iasă înainte şi eu să-l iau pe la spate... să-l apucăm la mijloc pentru ca să-l întreb: "Ce pofteşti mă musiu?" şi să-l şi umflu!... Şi dacă nu-i ajungea să-mi tai mie favuridele! (îşi mângâie favoritele) IPINGESCU: Ei! dacă nu-i ajungea despărţirea e aproape; să fi poftit la mine la despărţire cu lăcrămaţie că-i împlineam eu cât îi mai lipsea. JUPÂN DUMITRACHE: A avut noroc! mare noroc a avut bagabontul; a scăpat! IPINGESCU: Iii! păcat... Cum? JUPÂN DUMITRACHE: Când am trecut eu de răscruci cu cocoanele şi bagabontul era să intre după noi în uliţă a ieşit haita de câini de la maiorul din colţ şi i-a tăiat drumul lui coate-goale. Am lăsat pe Ziţa acasă m-am suit degrab cu Veta sus am trimis pe Chiriac repede pe maidan eu i-am ieşit înainte peste uluci tocmai pe la prăvălia lui Bursuc; dar... geaba! până să ieşim noi fugise bagabontul! (Se aude glasul lui Chiriac strigând afară: "Spiridoane! Spiridoane!") IPINGESCU: Iacătă vine Chiriac. Să n-auză. JUPÂN DUMITRACHE: Aş! de el nu mă sfiesc. La din contra el ştie toată istoria i-am spus-o de la început... Atâta om de încredere am... Băiat bun!... ţine la onoarea mea de familist. Dacă nu l-aş fi avut pe el mi-ar fi mers treaba greu. Eu ştii cu negustoria mai mergi colo mai du-te dincolo mă rog ca omul cu daraveri toată ziua trebuie să lipsesc de-acasă. Pe de altă parte ce să-ţi spui! am ambiţ ţiu când e vorba la o adică la onoarea mea de familist. De! când lipsesc eu de-acasă cine să-mi păzească onoarea? Chiriac săracul! N-am ce zice! onorabil băiat! De-aia m-am hotărât şi eu cum m-oi vedea la un fel cu meremetul caselor îl fac tovarăş la parte şi-l şi însor! IPINGESCU: Da'... coana Veta ce zice? JUPÂN DUMITRACHE: Consoarta mea?... Ce să zică?... De! ca muierea... mai ursuză. Am cam băgat eu de seamă că nu-l prea are ea la ochi buni pe Chiriac; dar - ştii cum m-a făcut Dumnezeu pe mine nu-i trec muierii nici atitica din al meu - i-am zis pe şleau: "Nevastă e băiat onorabil şi credincios; n-ai ce-i face: ce-i al omului e al omului!" IPINGESCU: Rezon! SCENA II ACEIAŞI - CHIRIAC CHIRIAC (intrând prin fund): Jupâne trebuie să facem mandat de arestare pentru Tache pantofarul de la Sf. Lefteri; nu vrea să iasă mâine la izirciţ cu nici un preţ. JUPÂN DUMITRACHE: Dar pentru ce nu vrea? CHIRIAC: Zice că-i bolnav. Am trimis gornistul de trei ori la el cu biletul şi l-a primit cu refuz. Zice mă-sa că nu poate umbla că de-abia s-a sculat după lingoare. IPINGESCU: Să dea ceferticat medical. CHIRIAC: M-am dus eu la el chiar în persoană; zic: pe ce bază nu vrei să vii mâine la ezirciţ domnule? zice: sunt bolnav domnule sergent zice de-abia mă ţiu pe picioare nu pot să merg nici pân' la prăvălie zice; zic: nu cunosc la un aşa rezon fără motiv; zice: aduc martori domnule sergent că am zăcut o lună de zile zice întreabă şi pe popa Zăbavă de la Sfântul Lefterie zice alaltăieri m-a grijit m-a spovedit; zic: n-am eu de-a face cu popa Zăbavă nu-l am pe listă zic eu pe dumneata te am pe listă; să te prezanţi mâini la companie. - Acu trebuie să-i dăm mandat pentru ca să-l iau mâine dimineaţă. JUPÂN DUMITRACHE: Să-i dăm să-l iei! Ala-i de-al ciocoilor îl ştiu eu; cât a umblat dânsul fel şi chip să scape de gardă... IPINGESCU: Şi eu îl am însemnat pe musiu Tache la catastiful meu; e finul lui Popa Tache. JUPÂN DUMITRACHE: Ei! vezi! CHIRIAC: Lasă-l că nu se sfinţeşte el cu mine jupâne îl pocăiesc eu... Ei! după aia pe nea Ghiţă Ţircădău nu l-a putut găsi gornistul deloc. A fost la el şi ieri şi astăzi cu biletul; cică n-a dat pe-acasă de trei zile! JUPÂN DUMITRACHE: Pricopsitul de cumnatu-meu n-aş fi mai avut parte de el! Cine ştie în ce cârciumă s-a-nfundat!... IPINGESCU: L-am văzut eu azi dimineaţă trece pe la despărţire. CHIRIAC: Mă duc să-i trimeţ gornistul cu biletul pentru mâine. (iese repede) IPINGESCU: Era afumat rău nenea Ghiţă. JUPÂN DUMITRACHE: Ei! bravos! asta e una la mână. Om stricat domnule! Păi de ce am dezvorţat-o pe Ziţa de el gândeşti? Nu mai putea trăi cu mitocanul domnule... IPINGESCU: Rezon! JUPÂN DUMITRACHE: Fată frumoasă modistă şi învăţată şi trei ani la pasion să-şi mănânce ea tinereţele cu un ăla... Tot gândeam la început că de! e tânăr o să-i treacă mai încolo o să-şi vie la pocăinţă. Aş ţi-ai găsit! Ţircădău şi om de treabă! Eu ca ăla cumnat mai mare cum am zice ca şi un frate tot i dam poveţe fetii să mai rabde să nu strice casa. Cu azi cu mâine a răbdat biata fată - biată să nu fie! - a răbdat cât a răbdat până m-am pomenit într-o zi că vine ţipând la mine pe cum că: "Nene moartă tăiată nu mai stau cu mitocanul scapă-mă de pastramagiul! să ştiu de bine că mă duc la mănăstire pâine şi sare nu mai mănânc cu el!" Ei! dacă am văzut ş-am văzut zic: "Lasă Ziţo zic îţi găseşti tu norocul n-a intrat zilele-n sac! acu e vremea ta! Lac să fie că broaşte destul!" - ş-am şi dezvorţat-o. Apoi nu mai era de suferit aşa trai. N-o mai maltrata domnule măcar cu o vorbă bună. Mă rog o dată ce nu e bărbatul levent ce fel de casă să mai fie ş-aia? IPINGESCU: Mie-mi spui? Nu i-am încheiat eu procestul-verbal atuncea noaptea când a tratat-o cu insulte şi cu bătaie? (Chiriac reintră) JUPÂN DUMITRACHE: Apoi de ! n-a avut dreptul muierea să-l? Om fără ambiţ domnule nu ţinea la onoarea lui de familist! Un mitocan mă rog; zice că-i negustor alege-s-ar praful! CHIRIAC: Jupâne da' deseară că eşti de rond... mergi? JUPÂN DUMITRACHE: Mai e vorbă? cum să nu merg? De ce m-am îmbrăcat? nu vezi? CHIRIAC: Jupâne da' face toate posturile? nu-i aşa? Nu sunt multe... până pe două după douăspce le isprăveşti. JUPÂN DUMITRACHE: Aşa cam pe la două după douăspce ca totdeauna... Chiriac băiete (îl trage la o parte) ia vezi tu... mă ştii că am ambiţ când e vorba la o adică ţiu la... CHIRIAC: Lasă jupâne că doar nu mă cunoşti de ieri de-alaltăieri. SCENA III ACEIAŞI - SPIRIDON (aducând o gazetă) JUPÂN DUMITRACHE (lui Spiridon): Dar mai mult nu puteai să şezi mă? SPIRIDON: Vezi că era mulţi muştirii jupâne până să-mi dea madama gazeta. (Ipingescu ia gazeta) JUPÂN DUMITRACHE: Mă Spiridoane fii băiat de treabă mă că iau pe sfântul Niculae din cui; ştii că i-am pus sfârcul nou de ibrişim să nu-i fac saftea pe spinarea ta! SPIRIDON: Da' de ce jupâne? JUPÂN DUMITRACHE: Atâta-ţi spui eu ţie: 'aida! du-te iute şi cere cocoanii să-mi dea sabia şi cintironul. (Spiridon pleacă.) Chiriac băiete (îl ia la o parte) ia vezi ştii că am ambiţ ţiu când e la o adică... CHIRIAC: Lasă jupâne mă ştii că consimţ la onoarea dumitale de familist. JUPÂN DUMITRACHE: Ei! ia vezi... CHIRIAC: N-ai grije jupâne... Eu mă duc să închiz cantorul şi magazia. (cătră Ipingescu care de când a adus Spiridon gazeta a sorbit-o cu ochii pe toate feţele.) Bonsoar nene Nae. IPINGESCU: Salutare onorabile! (Chiriac iese prin fund după ce a schimbat gesturi de înţelegere despre onoarea de familist cu jupân Dumitrache.) SPIRIDON (vine din dreapta cu sabia şi cintironul): Iaca na jupâne poftim. JUPÂN DUMITRACHE: Ce făcea cocoana mă? SPIRIDON: Cosea galoanele la mondirul lui nea Chiriac. JUPÂN DUMITRACHE: Ce a zis? SPIRIDON: Zicea că să vii mai devreme la noapte că-i e urât singură-n casă. JUPÂN DUMITRACHE: Uită mă! Ce ţi-e cu muierea fricoasă! (strajnic) Da' Chiriac nu-i aicea? SPIRIDON: Jupâne nea Chiriac mi-a zic să-nchidem mai degrabă că ai să pleci de rond. JUPÂN DUMITRACHE: Du-t' de ado cheile şi le du lui Chiriac jos. (Spiridon iese.) Nene Nae auzişi cum îmi poartă Chiriac de grija rondului? Ei! i-e tot frică să nu uit reglementul. Are ambiţ băiatul
