regizor caut piesa

PERSONAJELE:

IULIA

DORU

CATONA

CHIRCU

STANCU

PONOR

NOROCEL

CETATEANUL

TITIN

FLOREA

PETRU

SORANA

PREOTUL 
 
 

PARTEA I

(Redacția ziarului "Glasul muncitorului". O încăpere mare cu 7-8 birouri. Despărțit de restul încăperii, printr-un perete de sticlă, spațiul "locuit" de Stancu, secretarul de redacție, și Catona, dactilografa. La loc vizibil, mare, portretul lui Nicolae Ceaușescu și, sub el, lozinca: "Traiasăa Partidul Comunist Român în frunte cu genialul său conducător, tovarășul Nicolae Ceaușescu." O ușă în stânga, pe care citim: REDACTOR-ȘEF ADJUNCT. O ușă în fund, prin care se intră de afară. Suntem în camerele vecine ale clădirii cunoscute din piesa "Fluierând pe Golgota-n sus." A trecut timpul, altă atmosferă, generțtia ginșilor a adus alt stil de muncă, alt tip de relații. În contrast cu ei, "generația batrână", îmbracată clasic. În spatele lui Norocel, o "lozincă" scrisă de mână:

"Fii curajos când dai din gură

Și prudent cu tocu-n mână!"

Dimineața, se lucrează. Stancu, secretarul de redacție, caută ceva prin sertarele biroului, prin fichet, pe sub dosare. Catona dactilografiază cu aerul ca "plutește". Iulia - 30 de ani - scrie, rupe, scrie, rupe, e furioasă. Doru, la rubrica sport, prinde un nou afiș, bate un cui în perete.) 
 

IULIA: Termină o dată cu bătăile alea! Mă scoți din sărite! Parăa-i redacția "Sportul poporului"!

DORU: Nu uit nici o clipă că lucrez în redacția marelui cotidian "Glasul muncitorului" care acoperă,

centimetru cu centimetru, întreaga suprafață a țării!

IULIA (se duce la Catona, care dactilografiază și "plutește", zâmbind vag): Mai ai mult, tovarașa Catona?... (Ridică tonul.) Tovarașa Catona! Cobori în redacție! (Catona tresare.) Ai coborât?

CATONA: De unde?!

DORU: Din pat! Era încă în pat, pe la miezul nopții!

CATONA (gata să plângă): Iar esti obraznic?

DORU: Invidios! Pe la miezul nopții, eu dormeam banal.

CATONA (termina de dactilografiat): Poftim! 
 

(Iulia primește foaia de hârtie, se asaza. Stancu e din ce în ce mai enervat ca nu gaseste ce cauta.) 
 

DORU: Ce cauti, tovarașe Stancu? Microfoanele? (Se râde.)

STANCU (iese din "colivie"): Nu mi-ai luat tu foarfeca?

DORU: Eu?!

STANCU: Tu faci bancurile proaste. Trebuie să dau fondu´ într-o ora și nu am foarfecă.

DORU: "Scrie-l" și dumneata cu o lamă de bărbierit. (Explica, pedant, spre hazul celorlalti.) Se iau

documentele plenarei Comitetului Central al Partidului Comunist Român, se citesc atent și se subliniază pasajele cheie. Se citește, în acelasi scop, discursul Tovarașului. (Arată tabloul de pe perete.) Se șine lama între degetul mare și arătător. Se decupează pasajele subliniate și se lipesc pe o foaie de hârtie. Articolul original este scris!

(Toti râd, intra Chircu.)

CHIRCU: Salutare și frătie, ce e nou prin redacție?

DORU: Tovarașul Stancu și-a pierdut foarfeca si nu poate sa "scrie" articolul de fond!

STANCU (răstit, lui Chircu): Tu mi-ai luat foarfeca!

CHIRCU: Glumesc eu, da´ nu-l ating pe om la meserie. Norocel!

STANCU: Dacă-l prind! Să nu-și pună mintea cu mine!

CHIRCU (lui Stancu): Dă-mi și mie agerpresurile. Să văd și eu ce mai face capitalismul. (Ia foile.)

DORU: Se prșbușește. Geme!

CHIRCU (se asaza, rasfoiește): Să geamă! Șomaj... criza...

DORU: Mai ales morala.

CHIRCU: Aici îi întrecem fara drept de apel. Suntem mai morali decât capitalismul. De doua ori mai morali! De trei ori mai morali și tindem să devenim de patru ori mai morali!

DORU: O să crape burghezia de necaz! Ce zici, tovarașe Stancu?

STANCU: Eu zic asta: putin bun simt nu strica. Am luat parte la înfiintarea ziarului asta! În redacție

domnea o atmosfera revolutionara. Acum... 
 

(Intra Ponor, a albit. Doru si Chircu sar în picioare, ca la armata, glumind.) 
 

CHIRCU: Să trăiți!

DORU: Vă salut umil și democratic!

STANCU: Tovarașe Ponor, eu nu garantez fondu´! Au ascuns foarfeca. M-am săturat de glumele lor!

DORU: Profesionale!

STANCU: Tâmpite! (Arata.) Uitati! Am documentele pregatite si...

PONOR: Caut-o pe-ndelete. Poftiti pâna la mine. Câteva comunicari urgente. Norocel n-a venit?

DORU: Aseară, vernisaj. După vernisaj, sărbătoare: pictori, pictorite. Generația tânara trebuie încurajata!

PONOR (nu gusta gluma): Poftiti la mine! 
 

(Trec la Ponor. Ramâne Catona. Intra Norocel si Cetateanul, un personaj care va aparea în mai multe ipostaze, de fiecare dată, același actor.) 
 

NOROCEL (cu un vesnic umor trist): Puteam să fiu un tip de caracter, dar ce rost are, când parșivenia este atât de bine cotată? Am atâta caracter încât să-mi recunosc lipsa de caracter. Domnișoara Catona! (Catona se face că nu-l aude.) Catona!... Poftim! (Îi da un articol.) Urgent! O cronica excelenta! Aseara, acest barbat falnic și-a sarbatorit debutul ca artist plastic. Un vin extraordinar! S-a impus în faza judeteana a Festivalului național "Cântarea României", festivalul muncii si al creatiei! Cronica asta îl consacra ca pictor. Anul trecut, l-am consacrat poet. Talent multilateral, din popor! Abandonezi poezia de dragul picturii?

CETATEANUL (caută prin buzunare): Nu, tovarașe Norocel. Uitati! (A gasit o foaie de hârtie.) Stiu ca în ianuarie pregatiti numere festive grele. V-am pregatit ceva bun pentru amândoua zilele festive: si pentru ziua tovarașei academician doctor inginer, savant de renume mondial, Elena Ceaușescu, și pentru tovarașul Ceaușescu.

NOROCEL: Am nevoie, ca de aer, de-o poezie la tema!

CETATEANUL: Pai vezi? Tocmai eu sa te las? Ia ascultă.

(Citește cu patos.)

"Noi spunem Ceaușescu Nicolae

Și patria-n lumina se-nvesmânta,

Și grâul parca dulce-n glie cânta,

Țâsnind în rod rotunda vâlvătaie,

Un timp numim cu nume de erou

Și fapta țării-n aur se preface -

Ni-s pâinile fântâni de dor și pace

Și inima iubirii cald erou."

NOROCEL (dulce bășcălie): Ești bun, dom´le (Citeaza admirativ.) "Pâinile fântâni de dor!" Eminescian!

CETATEANUL: Chiar așa?

NOROCEL (brusc la altceva): Vinul ala grozav era de la voi?

CETATEANUL: De la noi din sat.

NOROCEL: Să trec într-o zi pe-acolo, cu niște prieteni. Primarul te susține? E bucuros de oaspeți?

CETATEANUL: Moare după pictură! Vrea să picteze toți pereții școlii. Vă amintiți scoala? Ați fost odată, la noi, am luat masa în cancelarie.

NOROCEL: În câte cancelarii am chefuit eu...

CETATEANUL: Ati apreciat portretul tovarașului Ceaușescu. Ăla cu sceptru de presedinte. Ați spus ca...

NOROCEL: Este foarte autentic.

CETATEANUL: Foarte autentic! Așa ați spus.

NOROCEL: Am apreciat expozitii întregi de tablouri ale Tovarașului. Întotdeauna am apreciat autenticitatea. Semană leit.

CETATEANUL (naiv): L-am facut exact ca în fotografie.

NOROCEL: Am observat. Autentic! Domnisoara Catona, dactilografiaza urgent. Pentru numarul de mâine. Ești multumit?

CETATEANUL: Nu ma asteptam la atâta cinste.

NOROCEL: Trebuie să aibă și judetul nostru un tânar talentat? Trebuie! Te lansez. Azi esti un tânar care aspira, mâine un premiat consacrat, umpli consignatiile cu kitsch-uri. Arta, ca bucurie, s-a dus!

CETATEANUL: Prietenia pe care mi-o arătați mă onorează.

NOROCEL: Colaborăm pentru gloria județului! Multumesc pentru ianuarie. M-ai ajutat și nu te uit! Acum, la revedere!

CETATEANUL: La revedere! Va salut! 
 

(Cetățeanul iese. Norocel o întreabă pe Catona, prin gest, daca ceilalti sunt la Ponor. Ea confirma.) 
 

NOROCEL: Într-o altă viață, Catona, îmi voi dramui cu mai multa înțelepciune sentimentele si timpul. Nu voi mai scrie poezii, nu voi mai fuma, nu voi mai bea, voi face mai mult sport, voi învata mai multe limbi straine si voi iubi o singura femeie! Ce fericiți vom fi noi doi, Catona, într-o alta viata! 
 

(De la Ponor, apar cei din ședință.) 
 

DORU: Ai venit, ma?

NOROCEL: Ati si terminat?

DORU: Nu-i a bună!

STANCU: Dezastru! Va spun eu. Am citit pe fata lui ca...

IULIA (îi explica lui Norocel): Tovarașul Florea a intrat peste noi în sedinta.

NOROCEL: Hopa-hopa! 
 

(Intra Titin, neobservat de ceilalți. Stancu e la el, în cușcă, cei tineri nu-l cunosc.) 
 

IULIA: Să ne pregătim autocriticile.

STANCU: Și criticile.

CHIRCU: Nu te grabi, tovarașe Stancu, sa lovești primul. Tehnica veche, experimentata în redactia asta.

STANCU (agresiv): Ce vrei sa spui? Insinuarile tale...

TITIN (a gustat replica lui Chircu): Buna ziua!

NOROCEL (coplesit): Domnule Titin...

DORU: Ce doriti?

TITIN: Vreau sa vorbesc cu cineva din conducerea redacției. Am fost trimis sa lucrez aici.

NOROCEL (îi strânge mâna, îi vorbeste tot aparte): Bine ati venit! Tovarașe Stancu! Avem un nou coleg.

CHIRCU: Spune-i din prima zi care este calitatea fundamentala a ziaristului angajat de marele cotidian "Glasul muncitorului". Calitatea fundamentala este responsabilitatea. Ce înseamna asta? Responsabilitate înseamna sa vezi si sa auzi echilibrat: si exemple negative si exemple pozitive. Sa nu arunci o lumina neagra asupra domeniului.

IULIA (sterge biroul la care va sta Titin): Ce te-a apucat, Chircule, de ti-ai dat drumul la gura? Ai baut? (Arata ca sunt microfoane.) Acum ne trezim cu tovarașul Bolboroaca pe-aici, sa ne întrebe daca sunt probleme.

CHIRCU: Tovarașul maior Bolboroaca nu afla pe caile astea (arata telefonul), ce se petrece pe-aici.

(Arata spre ceilalti.) Are alte surse.

DORU: Iar bati câmpii?

CHIRCU: De ce sari? N-am spus ca esti tu. Da´ unul dintre noi trebuie sa fie, nu?

DORU: Să nu degeneram. (Schimba vorba.) Sterge dumneata biroul, tovarașa Catona. (Lui Titin.)

Scuzati-ma, desi sunteti mai în vârsta, va întreb: copii, nevasta?

TITIN: Încă nu.

DORU: Sterge vârtos, tovarașa Catona!

CATONA: Dumneata glumesti si dânsul o sa creada ca...

DORU (strânge mâna lui Titin): Sa facem cunostinta. Doru. Rubrica "Sport".

TITIN: Valentin Olaru. 
 

(Stancu și-a terminat treaba, vine lânga ceilalti, îl recunoaste pe Titin.) 
 

STANCU: Dumneata?! (Celorlalti.) Va rog sa ne lasati singuri, câteva minute.

(Usor nedumeriti, ceilalti ies.)

TITIN: Eu sunt.

STANCU: Titin... Tov... tovarașe Titin. Te-au... te-au trimis aici?

TITIN: N-am plecat de-aici? De ce nu le-ai spus ce-i cu mine?

STANCU: Stiu eu daca e bine?!

TITIN: Spune-le deschis: tovarașul a fost redactorul sef adjunct al acestui ziar, a intrat în puscarie, a

ieșit de-acolo, dupa multi ani, când s-a constatat ca a fost nevinvoat.

STANCU: De când ai ieșit, ce ai facut?

TITIN: Avocatura. "Lasi avocatura, lucrezi iar în presa!"

STANCU: Vor sa te "unga" în locu´ lu´ Petru? (Râde cu secreta satisfactie.) Ponor spera sa fie numit el. Daca ai venit, o sa se bucure.

TITIN: Sunt mirat ca te mai gasesc aici. Credeam ca esti, aha! pe undeva pe sus.

STANCU (își descarca sufletul): Îmi reproseaza ca am facut scoli la Moscova. Si ca mi-am luat nevasta rusoaica. M-am îndragostit!

TITIN (ironic): Amorul e un lucru mare!

STANCU: Eu nu mi-am luat nevasta rusoaica din arivism. (Arata locul unde stă.) Ma tine Ponor pe post tehnic si ma foloseste bun la toate. Cum scot putin capul, ma rade! Un porc! Am pornit împreuna și... Ziaru´ nostru e judetean, da´ îl facem în Capitala... Ma urasti?

TITIN: Nu.

STANCU: Să știi că singur ți-ai făcut-o. Nu vedeai de unde bate vântu´? Am dat si eu declaratie,

recunosc, da´  sa stii ca a mea nu zicea nimic grav.

TITIN (amuzat): Erau și parti în care ma laudai?

STANCU: Asa a fost situatia. Credeam în Stalin ca în Dumnezeu. Tatucul, generalissimul, câstigatorul razboiului! Dupa demascarea lui, nevasta-mea o tinea ata: Tatucu în sus, Tatucu în jos. Într-o noapte, ne-am batut ca chiorii. Ca sa zic asa, ne-am batut ideologic. Dimineata a plecat. Nici n-am mai vazut-o. Mi-a ramas un baiat frumos de la ea. Le-am spus, tovarașilor: cum, adica, sa înțeleg eu înaintea partidului? Sa fiu eu mai înțelept? Dupa ce partidu´ și-a schimbat linia, s-a rupt de Moscova, am aderat si eu, ca orice român.

TITIN: Tu nu ești român, Stancule. Tara ta se numește "Republica Stancu". Esti de origine etnica Stancu si naționalitatea Stancu. Apartii unei tari cu un singur locuitor!

STANCU: Ma urasti!

TITIN: În puscarie am învatat un lucru extraordinar: am învățat sa iert. Vei profita de aceasta noua

înțelepciune a mea. 
 

(Apare Ponor. Titin e cu spatele la el.) 
 

PONOR: Unde-s ceilalti?

STANCU: Pe-aici.

PONOR: Cheama-i imediat!

(Iese, închide usa.)

STANCU: Nu te-a recunoscut. (Deschide usa.) La sedinta. Repede!

(Intra toti.)

DORU: Ai aflat ceva, nea Stancule?

STANCU: O sa aflam toti! 
 

(Intra Ponor si Florea. Ponor are un teanc de ziare "Glasul muncitorului" în mâna. Atmosfera devine tensionata. "Glumetii" Norocel, Chircu, Doru sunt de nerecunoscut, au abordat atitudinea oficiala. Florea le inspira o stare de îngrijorare. Își fac semne. Florea nu-i priveste, rasfoiește colecția.) 
 

CHIRCU (aparte, lui Norocel): Care-l sminteste primul?

NOROCEL: Lasă-mă pe mine.

CHIRCU: Trage tare, ca e groasa! Simt eu. Când îti fac semn: hap!

DORU (intervine): Nu ierti nimic! Stii ce-i palce.

NOROCEL: Lasa, dom´le!

PONOR: Tovarași! Ziarul nostru a fost analizat în lumina docu mentelor Congresului al XIV-lea al Partidului Comunist Român, a magistralei expuneri facute de tovarașul secretar general al partidului, Nicolae Ceaușescu. Dupa cum stiti, Congresul s-a desfasurat sub semnul unitatii de monolit al partidului, în jurul genialului nostru conducator, cel mai iubit si stimat fiu al natiunii noastre.

NOROCEL (sare): Tovarașe Ponor, îmi vin în minte doua versuri care spun, concis si sensibil, ceea ce ai afirmat dumneata despre tovarașul secretar general al partidului: "L-a trimis istoria spre noi, / Ca prin noi istoria s-o scrie!" 
 

(Chircu îi face semn lui Doru ca Norocel a fost bine. Doru îl îndeamnă să intre și el în joc.) 
 

CHIRCU: În curând, cu prilejul aniversarii zilei de naștere, vom aduce Marelui Barbat omagiul nostru încărcat de cele mai profunde simtaminte si aleasa stima.

DORU: Vom omagia stralucita, vasta si eroica activitate, viata exemplara, monumentala opera teoretica si practica.

STANCU: Până la Congresul al XIV-lea dominau în partid practicile de copiere si ploconire în fata asazisului "model unic" obligatoriu pentru constructia socialismului: modelul Stalin. Geniul tovarașului Nicolae Ceaușescu a pus capat dogmatismului, conservatorismului, închistarii în gândire si activitate. Asa am ajuns la victoriile de azi!

(Urmeaza o scurta tacere. Florea își întoarce privirea spre Iulia.)

IULIA (nu mai poate rezista presiunii): Eu as vrea sa vorbesc despre tovarașa academician doctor inginer, savant de renume mondial, Elena Ceaușescu, a carei aniversare o vom sarbatori în curând. Îi trimit florile stimei tuturor femeilor, pentru înalta competenta dovedita în îndrumarea cercetarii stiintifice, învatamântului si culturii.

CATONA: Eu îi adresez, tovarașei academician doctor inginer, savant de renume mondial, Elena Ceaușescu, un vibrant omagiu, înalta prețuire si aleasa cinstire. Nu sunt ziarist, dar si munca mea modesta, în cadrul redacției...

FLOREA: O apreciem, tovarașa Catona. Dumneata reprezinti, aici, clasa muncitoare! Ai vorbit frumos, sincer. Tovarașa academician, doctor, inginer, savant de renume mondial, Elena Ceaușescu este o personalitate simbolica, da profunda anga jare revolutionara. E bine sa nu scapam nici acest aspect.

CATONA (naiv): Nu-l scapam, tovarașe Florea. 
 

(Intervențiile l-au destins pe Florea. Privirile se îndreapta catre Titin, care tace.) 
 

FLOREA (iritat): Sa continuam, tovarași!

PONOR: Tovarași! În luuume, și în tarile din jurul nooostru, se petrec evenimente importaaante. Unele graaave. Presa are un mare roool, în lamurirea unor probleme, pe care si le pun cetateeenii. Tovarașul Florea a venit să ne ajuuute sa îmbunatatim munca noastra. Are cuvââântul, tovarașul Florea.

FLOREA (citește din hârtiile pe care le-a scos din servieta): Tovarași! Congresu´ marilor victorii din România a demonstrat forta si capacitatea creatoare a socialismului. Productia industriala era în 1945 da 11,7 miliarde lei. Pentru anu´ asta sa prevede sa fie da 1700 da miliarde lei. Pa aceasta baza s-a asigurat constructia a trei milioane apartamente. Da ce amintim toate astea? Pentru ca mai sunt unii, prin tara, prin vecini, sau pa la unele posturi da radio, care declara ca nu mai vor socialism. Ca vor sa mearga spre capitalism. Noi criticam multe aspecte ale socialismului, da´ nu aruncam socialismu´. Da aici sa pornim discutia! 
 

(Ședința alunecă spre absurd. Se dovedește ca, indiferent despre ce este vorba, tot acolo se ajunge: la omagierea conducatorului si ca, de fapt, asta se doreste.) 
 

PONOR: Tovarașul Florea a fixat caaadrul în care am fost analizaaati. S-a constataaat ca publicam aceeeleasi si aceeeleasi generalitati, de care s-au saturat cititooorii. Eficienta ziarului, dupa unele manifestari puuublice, a scazuuut. Astept sa luati cuvântul criiitic si autocriiitic!

NOROCEL (aparte, lui Doru, ca la circ): Hap!

DORU (aparte): Chircu e mai bun acum! (Îi face semn lui Chircu sa ia cuvântul.) Dupa el, sari tu. Ești pregătit?

NOROCEL: În orice clipa si la orice tema. (Lui Chircu.) Hap!

DORU (soptit lui Chircu): Trage pe merite!

NOROCEL (îl grăbește): Hap!

CHIRCU: Tovarași! De când l-am ascultat, cu interes, pe tovarașul Florea, stau si ma gândesc: meritam noi sa ne autodesfiguram? (Doru face semn ca a început bine.) Ziarul nostru, în afară de jumatate de pagina de sport si pagina externa, restul este revoluționar.

PONOR: Tovarașe Chircu, mai mediteaza.

CHIRCU: Am meditat. Avem colectia? (Arata ziare.) Ce am publicat? Articole revolutionare. Poftim! (Citește.) "Nicolae Ceaușescu marele ctitor al României moderne!"... "Genialul strateg al devenirii socialiste a patriei strabune!", "Fauritorul epocii de aur care îi poarta numele!"

PONOR: Tovarașe Chircu, le stim.

CHIRCU: Sș le audă și tovarașul Florea!

NOROCEL (intră în lupta): Tovarașe Florea! Eu, la rubricile mele de arta, am susținut, cu toate mijloacele, marele Festival național "Cântarea României". Ce arata festivalul? Ca s-a format o noua

constiinta a oamenilor! Creatorii stiu ce sa cânte. (Ia, la întâmplare, un ziar.) De exemplu, asta. (Citește.) "Aduceti flori! Rostiti cuvântul ideal / Serbam savantul de renume mondial! / Privind spre-nalt, scrutând în viitor, / Alaturi de al patriei viteaz conducator."

DORU (ipocrit): Frumos! Vibrant!

CHIRCU: Poezie mobilizatoare!

PONOR: Ziarul nostru și-a îndeplinit, în maaare, sarcinile, dar ni se cere un saaalt calitatiiiv. S-au ivit glaaasuri care se îndoiesc de socialiiism. Oamenii mai aud pe colo, pe colo, pe unde scurte, ca ar fi bine sa ne întoarcem la capitalism. (Tinerii își fac semne; au priceput unde bate.) Trebuie sa fim noi priiimi care sa combaaatem. Aici stam prost. Publicam aceeeleasi si aceeeleasi generalitati, de care s-a saturaaat cititorul. Articole luuungi, malaieeete, teeerne! Daca vrei sa-mpusti o idee, îmbatrânesti cu glontul pe teaaava! (Se râde.) Nu-i nimic de râââs. Titluri sabloon! Uscaaate! Explicatiiive! Cine citește titlul, cunoaste artiiicolul! Sa învîtaaam, sa faaacem presa!

NOROCEL (lui Doru): Iar spune ceva despre presa americana.

DORU: De când a fost acolo...

PONOR: Sa facem presa cum am vazut la un ziar americaaan. Ziaristul era în Honolulu, transmitea deacooolo, și textul se ducea direct în terminaaalul din tipografiiie, si se culegea. În trei ore, aparea tiparit. Ce ne lipsește să fim și noi la fel?

DORU: Honolulu! (Toti râd.)

CHIRCU: Avem Dadârlati!

PONOR: Tovarașe Doooru!

DORU: Daca textul meu se duce direct în terminalul din tipografie, dumneata când îl citesti, tovarașe Ponor? Când trece pe fir? (Își vântura capul într-o parte si alta, ca si cum ar citi ceva care trece foarte repede.) O să-l citești foarte repede, ca trece cu 300 000 de kilometri pe secundă!

PONOR (enervat, nu mai lungeste vocalele): Tovarașe Doru, te dau afara din sedinta! E și tovarașul

Florea de față. Ești mulțumit de tine Chircule? Ești mulțumit cum ai oglindit proble mele agriculturii? Aud? Indolenta! Dezinteres! Rapoarte de date false!... Taaaci! Nimic n-ai sesizat! Pleacă pe teren! Să ari județul! Vino cu fapte. Probleeeme! Caaazuri! Si exemple negatiiive si exemple pozitiiive! Echilibraaat! Sa nu aruncam o lumina neagra asupra agriculturii. S-a înțeles?

CHIRCU: Am înțeles.

PONOR: Probleme cetățenești! Slaaab, tovarașa Iulia! Sunt probleme cetatenesti graaave! Nemultumiri! Cazuri de coruptie! Locuintele buuune se repartizeaza pe spert! Ia problemele-n piept! Cu exemple concrete. Si exemple negatiiive si exemple pozitiiive. Echilibrat! Sa nu aruncam o lumina neaaagra asupra problemelor cetatenesti! Industria! Economia! Slab, tovarașe Stancu!

STANCU (se simte persecutat): Nu pot sa fac singur fata! Si secretariatu´ de redacție, si fondu´, si industria, toate pe capu´ meu! Daca a mai venit si tovarașu´, o sa se schimbe situatia. E un tovaraș cu

experienta în presa.

PONOR: Titiiin are multa experieeență.

CHIRCU (tinerilor): Titin?! 
 

(E clar că îl știu si îl stimează. Ponor trece mai departe, ca și când prezenșa lui Titin nu merită nici o

Atenție.) 
 

PONOR: Tovarașul secretar general al partiiidului a pus accentul pe combativitaaate! Spirit ofensiiiv! Intransigeeenta revolutionara! Sa raspundem burgheziei asa cum se cuvine! Mâine sa aparem într-o noua înfatisare! Mâine! Asta ni se cere! Tovarașe Florea, mai aveti ceva de adăugat?

FLOREA: Astept ziaru´ cu o noua înfatisare.

CHIRCU: Contati pe noi, tovarașe Florea!

DORU (ironie subtire): Vom face totu´!

NOROCEL: Chiar daca nu vom dormi toata noaptea, mâine, ziarul va arăta asa cum ne cere partidul!

PONOR: Frumoase angajamente! La lucru! 
 

(Florea și Ponor ies pe o atmosfera entuziasta.) 
 

STANCU (e un ecou): La treabă! E de muncit!

IULIA: Muncă si curaj!

CHIRCU: Curaj bine temperat.

STANCU: Lasă glumele! Mâine sa avem un ziar modern, combativ, eficient, ofensiv, militant, într-un cuvânt: revolutionar! Asa ne cere tovarașu´ secretar general al partidului. Sa fim la înaltimea sarcinilor! 
 

(Revine Ponor, dupa ce l-a expediat pe Florea. Îi face semn lui Stancu sa vina de-o parte.) 
 

PONOR (în soapta): Asculta, Staaancule. (Semn catre Titin.) Asta nu trebuie sa faaaca multi pureci peaici! Ai înțeles?

STANCU: La asta ma gândeam si eu: de Titin avem nevoie? (Gusta efectul scontat de ceea ce îi va spune.) Daca ajunge si-n fruntea redacției...

PONOR: Trimite-l sa scrie ceva despre Viorel Duru. Dupa câte îl stiu, se va repezi. Scandalul va fi gata. Îl azvârlim de nu se vede! Controleaza-i citaaatele. Să nu ne trezim cu vreo sopââârla.

STANCU: Cu citatele l-am mai plesnit noi odata!

PONOR (tuturor): Nu pierdeti tiiimpul! Tovarașul Stancu stie ce aveti de facuuut.

(Iese.)

STANCU: Trecem alaturi. Fixam, concret, ce aveti de scris.

NOROCEL: Eu am ceva gata scris. Doar să-l dictez si... 
 

(Ceilalti ies, în afara de Titin, Norocel si Catona.) 
 

TITIN (lui Norocel, care s-a asezat lânga el, în timp ce Catona dactilografiaza): Te găsesc foarte schimbat.

NOROCEL: Adaptat. Ma socotesc adaptat la o situatie impusa.

TITIN: Cinic?

NOROCEL: De ce nu? În momentul când am ieșit de "acolo", mi s-a spus: "Daca vei fi cuminte, îti oferim sansa de a trai normal." Am acceptat jocul. Cinism, gândeste dumneata. Asa e, dar cinism la cerere.

TITIN: Si propriile convingeri?

NOROCEL: M-am trădat, domnule Titin. Când orice speranta s-a dus, începi sa-ti amintesti de unica ta viata, care trece cu viteza unui automobil de formula unu, si declansezi "adaptarea". N-am stofa de erou? Avem dreptul sa-i cerem, fiecarui om, sa fie erou? Putem sa-i cerem sa respecte legile. Erou poți să fii sau nu. E o chemare pe care eu n-o am. Cinismul de care ma acuzati, poate ca este felul meu de a protesta.

TITIN: Revolutia noastra a început la nivelul sculpturii monumentale - putin rigida, cam dezumanizata, dar straduindu-se sa afiseze oarecare maretie - si a decazut, încet dar sigur, pâna la nivelul caricaturii!

NOROCEL (reia ca pentru el): De la sculptura monumentala pân´ la cari catura grotesca! S-ar putea ca în aceste câteva cuvinte sa fie închis adevarul unei jumatati de secol de istorie! Noi, dom nu le Titin, suntem situati la cele doua capete ale drumului. Dum neata regreti monumentalul, eu ma lafai în caricatura! În hazul ajuns "bascalie", imposibila în oricare alta parte a lumii. Va trebui sa lansam un nou concept etic: "bascalia româneasca". Un mod specific de a reactiona la opresiune... Știi ce mi se pare extraordinar, domnule Titin? Faptul ca si haitasul, si haituitul se complac în acest joc! Nu ai avut, adineauri, impresia ca si Flo rea este în joc? Si el "se facea ca facea", afișând o stupiditate sireata.

TITIN: La Florea, e greu sa-mi dau seama unde înceteaza obtuzitatea ideologică și unde începe siretenia.

(Intra Stancu.)

STANCU: Tovarașe Norocel, ce articol pregatesti în spiritul sedintei?

NOROCEL: Ti-l dau imediat.

STANCU: Grabeste-te! 
 

(Stancu intra în cusca lui, lucreaza.) 
 

TITIN: Ne-am luat cu vorba și te-am tinut din treaba.

NOROCEL: Aiurea! Articolul e scris de-o saptamâna. Îi schimb doar titlul. Îi lipesc unul mai revolutionar. (Râde.) În afara de cenzori, nimeni nu citește mai departe de titlu.

(Intra Chircu.)

CHIRCU: Tovarașe Stancu, ai la dumneata articolul ala "Agricultura trebuie sa ridice productia medie la hectar"?

STANCU: Vrei să-l revezi?

CHIRCU: N-am timp. Schimbă-i titlul: "Spiritul combativ al țărănimii muncitoare, calca-n picioare vechile mentalitati!"

STANCU (scriind): ...Vechile mentalitati. Nu-i rau!

CHIRCU: S-a cerut o cotitura în combativitate? Am "cotit-o"! (Lui Titin.) Stiti care-i marea calitate a unui articol de-al nostru? Ca merge la orice titlu. (Se asaza la biroul lui.) Mai rau este, domnule Titin, că jocul asta nu se petrece numai aici, în redactia unui ziar din care se citește doar o jumatate de pagina: sportul. Mai rau este ca se procedeaza asa în întreprinderile productive. De-aia batem pasul pe loc. Li se cer depasiri de plan obligatorii pentru întreaga tara, desi toti stiu ca dotarea tehnica a întreprinderilor este inegala. A spus "Nea Caisa" 30%, asa ramâne, 30%. Vrea "Nea Caisa" 2 000 de inventii, se trec în plan 2 000 de inventii, de parca ideile novatoare ar veni la comanda C.C.-ului. În fata acestei avalanse de imbecilitati, ce sa mai faca bietii oameni? Daca nu-și iau angajamentul ca vor face si vor drege, sunt declarati incapabili si dati afara. Daca promit si nu se tin de cuvânt, li se admite orice pretext, drept cauza obiectiva, sunt iertati si li se cere iar o promisiune, la fel de mincinoasa. Cine nu intra în joc e îndepartat. Noi tocmai despre asta nu avem voie sa scriem. Devenim mai buni si mai revolutionari fara sa deranjam nimic. Putem face asta pentru ca noi decidem, fara nici o consecinta, ca articolul este mai bun, mai revolutionar, mai combativ. Ca sa para asa, e de ajuns să aibă în frunte un titlu mai pompos. Ce urmeaza dupa titlu e, mereu, aceeasi vorbarie în spatele careia ascundem realitatea. Aceasta smecherie, si competenta tovarașului Stancu, ne salvează.

TITIN: Stancu?!

CHIRCU: Daaa! Îl declar, în față, genial! El știe cum să ia indicația în serios si s-o realizeze fara cusur. El stie sa taie atent documentele, sa adauge adjective bombastice, sa schimbe procentele, într-un cuvânt, stie sa "aranjeze"! În orice redacție, dupa cum stii si dumneata, exista unul sau câtiva Stancu, buni pentru articolele de serviciu, de linie, de cotitura, de eveniment, de sarbatoare, de congres, de bilant, de plenara! Ei sunt, întotdeauna, acolo, prezenti, gata sa schimbe înfatisarea veche si sa dea înfatisarea noua, dorita, fara sa miste nimic. Noi trebuie sa le fim recunoscatori, sa le sarutam foarfeca sfânta, care ne scoate din toate încurcaturile! 
 

(Intra Doru, are în mâna câteva foi dactilografiate.) 
 

DORU: Nea Stancule, articolul meu!

CHIRCU (izbucneste în râs): Ce v-am spus eu? Toti au articolele scrise.

DORU: Ce râzi, ma? Nea Stancule, am un titlu... "Pe trepte de glorii si lumina!" Despre spectacolul

sportiv-cultural de pe stadion.

STANCU: Iar "pe trepte de glorii și lumina"? Mai caută și tu.

DORU: E bun, dom´le.

STANCU: Saptamâna trecuta "pe trepte de glorii", acum două săptămâni "pe trepte de glorii". Vrei sa-ti arat?

NOROCEL: Dai o cafea? Îti plasez un titlu...

DORU: S-a facut.

NOROCEL (dupa câteva clipe de gândire): "Timp eroic, pe plaiuri de legenda!"

DORU (îl saruta): Tot poetii! Esti mare!

STANCU: Scriu așa?

DORU: Te cred. "Timp eroic, pe plaiuri de legenda!" De-acolo! Ma dau mare la Ponor! Ati vazut? Ședinta ne-a mobilizat. Observatiile critice ale tovarașului Florea au avut efect. Florea o sa ma felicite. Are el un dinte pa mine, da´ cu titlul asta, ma iarta. Dau doua cafele! 
 

(Intră Iulia, are în mână câteva fotografii.) 
 

IULIA: Fotografiile de la laborator, tovarașe Stancu. (Le priveste.) Toti oamenii, în ziarul nostru, stau ca la fotograf. Tepeni! Îi îmbraca Marinescu în haine de sarbatoare, sa se vada nivelul de trai ridicat, îi pune sa zâmbeasca fericiti, cu toata dantura, si dedesubt scrie: "Tarani muncind cu avânt!" (Toti râd.)

STANCU: Marinescu a fost felicitat.

CHIRCU (îl imita pe Ponor): Spiiirit nou, ofensiiiv! (Râd.)

NOROCEL: Când citesc un articol de-al nostru, parca vad o caravana de camile traversând alene Sahara!

DORU: Pai cum sa fie altfel, daca-i "echilibraaat si nu arunca o lumina neaaagra asupra domeniului"?

(Râd.)

STANCU: Terminati cu prostiile!

DORU: De ce esti suparat, dom´le? Ne-am îndeplinit sarcinile? Ai materiale pentru doua numere

revolutionare? Ce mai vrei? Ne-am descurcat!

CHIRCU (prietenește): Tovarașa Catona, mai lasa dracului masina aia, sa se odihneasca. Ma doare capul. 
 

(Catona înceteaza sa mai dactilografieze, începe sa se fardeze. Stancu îi da o foaie de hârtie lui Titin.) 
 

STANCU: Tovarașe Titin, uite, ai aici, adresa, telefonul... Te duci la "Electrobobinajul" și scrii ceva în spiritul celor discutate.

TITIN: Nu este nevoie sa ma documentez special. Cunosc bine situatia. Am avut un proces de-acolo.

STANCU: Să nu sari peste cal! Scrii si asa, si asa.

TITIN (zâmbeste): Am mai scris o data un reportaj.

STANCU (pricepe aluzia): Îti dau un sfat.

TITIN: Îl banuiesc. Trec alaturi si scriu.

STANCU: Îl scrii si-l dai secretarei, să-l puna pe birou tovarașului Ponor. 
 

(Titin iese. Stancu priveste dupa el.) 
 

CHIRCU: Titin a fost sef, aici, la noi?

STANCU: A fost. Demult.

CHIRCU: Cum se purta?

STANCU: Sa te fereasca Dumnezeu de prostia omului destept. Credea ca e de capu´ lui! A patit-o!

CATONA: Chircule, ma ajuti sa cumpar niste carne? Ai relatii prin piata.

CHIRCU: Ce relatii? Astia nu mai stiu nici de frica ziaristilor! Magazinele pline cu compot de cirese. Scoate, dom´le, ceva de sub tejghea! Stii ca sunt ziarist. "Înjura-ma, bate-ma, nu mi-a bagat carne de-o luna!" Ceva brânza? Râde ca tâmpitul! "I-am uitat si culoarea, de când nu ne-a mai bagat". Jur! Nu ne mai baga nimic. Foamete, domnu´ ziarist. Daca ar fi, dupa cum scrii dumneata la ziar." Ma onoreaza, ma ia cu "dumneata", dar mâncare, canci! (Râd.)

CATONA: La macelaria din coltul strazii noastre, curatenie luna. Nea Vicule o sa iei premiul întâi la concursul "cel mai curat loc de munca" (Râd.)

CHIRCU: Avea "adidasi".

CATONA: Daca mai vezi, cumpara-mi si mie o punga.

CHIRCU: Ce sa faci cu ea?

CATONA: Daca sunt doua-trei gâturi si vârfuri de aripa, fac o ciorba.

IULIA: Prefer pâinea goala. 
 

(Intră Norocel cu un tablou reprezentându-i pe Nicolae si Elena Ceaușescu.) 
 

NOROCEL (arata tabloul): Daca v-au auzit? (Se adreseaza tabloului.) Tovarașe secretar general, stati cu ochii pe ei!

STANCU (speriat, fuge în cusca lui): Nu aud ce tâmpenii spui, si nu sunt de acord! Ce-i cu tablou´ ala?

NOROCEL: Premiat! Nu te speria. Fotografiaza-l si, mâine, în pagina. L-am adus din expozitie. 
 

(Intră, furios, Ceățteanul, acum sub înfățișarea unui țăran.) 
 

CETATEANUL: Buna ziua! Tovarașu´ cu agricultura. (Da cu ochii de Chircu.) Tovarașe Chircu, vino dumneata prin sat si mai sperie-l pe presedintele ala al nostru! Nu ne-a mai dat nimic. N-au oamenii de mamaliga. Sperie-l cu ziaru´!

STANCU (rastit): Ce-i ziaru´, sperietoare?

CETATEANUL: Sa respecte legea! Legea zice una, el face alta!

STANCU: Are si el indicatii! Crezi ca-i de capu´ lui?

CETATEANUL: Își face de cap. Sunt toti neamuri. Sa ne dea depturile. Macar porumbu´, ca ne mor vitele.

STANCU: Nu ati facut porumb nici sa acoperiti datoria catre stat. De unde sa va dea? Munciti mai bine, cresteti productia la hectar si va da. Ce productie aveti?

CETATEANUL: La porumb? Pe hârtie, cinspe mii la hectar.

CHIRCU (ironic): Sa tot mâncati!

CETATEANUL: Pai, ne-a zis ca jumatate noi, 7500 de chile, si jumatate sa predam la fondu´ de stat, 7500 de chile. Da´ noi am facut, de-adevaratelea, doar 8000 de chile la hectar. De ce ne-au pus sa mintim, ca am facut 15 000? Ca sa ne ia 7500 statu´? Noua, ce ne-a mai ramas? Mor vitele pe capete pâna-n primavara.

NOROCEL: Pâna-n primavara! Nu stii cântecul ala frumos: "Primavara, primavara..."

CETATEANUL: Dumitale îti arde sa cânti?

NOROCEL: Nu vrei sa cânti cu mine? (Norocel întoarce privirea, semnificativ, spre tablou.) Cânta,

dom´le, cu mine, daca vrei sa-ti fie bine! (Cânta.) "Primavara, primavara..." Sa se-auda ca esti fericit.

Hai! "Primavara, primavara..."

CETATEANUL (izbucneste): Fir-ar mama ei a dracului de viata! 
 

(Iese bombanind, trânteste, usa.) 
 

STANCU: Cine-i ala? (Amenintator.) Din ce sat e, Chircule?

CHIRCU (minte): De unde sa stiu? Acum îl vad pentru prima data.

STANCU: E periculos! 
 

(Iese, grabit, să-l ajunga pe Cetatean.) 
 

CHIRCU (vorbeste, ca si când ar fi singur): Are sase copii. I-au darâmat si casa, asta-toamna, cu sistematizarea... I-a ajuns cutitul la os.

DORU: Tâmpitul asta de Stancu...

IULIA (care la începutul conversatiei a aruncat ceva pe telefon): Eu nu stiu ce v-a apucat, de trancaniti atâta.

DORU (vede telefonul): Iulia, meriti o decoratie! O numim responsabila cu telefonul. (Râd.)

(Intră Stancu.)

STANCU (lui Chircu): Sa afli din ce comuna e!

CHIRCU: Ma interesez. Chiar acum.

(Le face baietilor semn cu ochiul si iese.)

DORU: Hai să-l cautam cu totii. (Le face si el semn să-l urmeze.) S-o fi dus la bufet, sa bea o cafea!

NOROCEL: Si mie mi s-a parut ca a luat-o spre bufet. Iulia, vino si tu, să-l cautam.

STANCU (privind spre ei): Fac pe smecherii! Am mai vazut eu de-astia! Curaj de doi bani! Asta-i si

curaju´  lui Norocel. Îl admiri si se da mare!

CATONA: Eu, tovarașe Stancu...

STANCU: Crezi ca nu stiu cum vorbesc despre mine? Ziaristii lu´ peste! Arunca vorbe, comenteaza ironic ce văd pe teren, fac bancuri pe seama unor oameni si, când pun mâna pe toc, ce iese din toata vorbaria lor? Iese un articol tip, scris în limbaj tip! (Arată.) Aia-i lozinca lor! Vorbe, vorbe, si când pun mâna pe toc... 
 

(Usa se deschide cu zgomot si apare, furios, Ponor.) 
 

STANCU (în timp ce Ponor îi priveste fioros): Am zbârcit-o!

DORU (tot soptit): Morcovii tai, Chircule!

STANCU (luminat): Titin! I-a dat articolul!

PONOR (ca un raspuns): Unde-i Titin? Sa mi-l scoateti din pamânt!

IULIA: O sopârla! 
 

(Doru iese grabit.) 
 

PONOR: Tot articolul asta e o sopââârla, cât un dinozaaaur! De ce credeti ca a stat la închisoooare? Pe degeaaaba? Am trimis artiiicolul si tovarașului Flooorea, să-l citeasca si el. să-l araaate si altor

tovaaarasi!

STANCU (grav): Sa judece forurile. 
 

(Intra Titin si Doru.) 
 

PONOR: Ce te-ai apucat să scrii, Titin?

TITIN: M-am straduit...

PONOR: Sa faci un scandal cât mai mare!

CHIRCU: Ne-ați cerut sa avem curaj!

PONOR: Asta nu-i presa curajoooasa! Asta-i presa de scandaaal! Ziarul nostru nu este un ziar de scandal!

CHIRCU (lui Doru, aparte): Cauta tap ispasitor.

DORU: Urmeaza sutarea din redacție!

PONOR: Ti-o spun în faaata, Titiiin, daca era dupa miiine, nu mai ajungeai în redaaactia asta!

DORU: Clar!

PONOR: Asteptam si parerea tovarașului Flooorea. Nu vrei sa renunti la stilul tau provocatooor!

TITIN: Totul poate fi verificat.

PONOR (ironic): Nu mai spuuune! Mi-a venit inima la loooc!

DORU: Naiv si Titin.

PONOR: Să nu pleci din redaaacție! Îl așteptăm pe tovarașul Flooorea. 
 

(Iese grabit.) 
 

DORU: Tovarașe Titin, atunci când...

TITIN: Când am fost arestat?

DORU: Ponor era în redacție?

TITIN: Erau si Ponor, si Florea, si tovarașul Stancu, si Petru...

STANCU (lui Doru): Ia nu mai dezgropa mortii! Alte timpuri!

DORU (insista): Ponor v-a demascat si el?

STANCU: Eram obligati! Ce stiti voi!

DORU: Si dumneata l-ai demascat?

STANCU: Trebuia! (Îl arata pe Doru.) Si tu l-ai fi demascat. (Lui Chircu.) Si tu. (Lui Norocel.) Si tu, care faci pe desteptu´. Si tu, Iulia. Toti! Te chema, îti spunea ce sa vorbesti, îti explica ce vina are... Daca nu primeai, intrai cu el, complice. Petru era prieten la catarama cu Titin. L-a demascat mai rau decât noi toti! Asta era! Stiti care e meritu´ vostru? Doar asta, ca v-ati născut cu douazeci de ani mai târziu decât noi! Daca erati de vârsta noastra, faceati la fel. De ce nu-i iei apararea, Chircule? De ce nu te duci la tovarașu´ Ponor, Norocel, sa-i spui ca directoru´ de la "Electrobobinaj", e o puslama si e adevarat ce a scris Titin în articol? Hai, Dorule, du-te si apara-l! Uita al cui nepot e directoru´. (Lui Titin.) Crezi ca nu stiu toti, ca fabrica e în dezastru? Toti au laudat-o, pentru ca mai stiu si al cui nepot este directoru´! Dai în director si tipa de durere vreo doi stabi din Comitetu´ Judetean! A? Mai spuneti ceva? Va place sa comentati! Generatia tânara! Hai, comentati! 
 

(Norocel trântește violent, o carte, pe birou.) 
 

TITIN: Tu nu m-ai demascat, Stancule, pentru ca ai avut sarcina sa ma demasti. De la tine a pornit demascarea. De ce vrei sa fii compatimit, ca oricare alt om silit sa faca ceva împotriva vointei lui! Nu ti-a cerut nimeni sa fii mârsav. Ai fost, pentru ca asa ai vrut! Tu ti-ai construit personajul. Tu l-ai dus la Moscova, să-l scolesti, tu l-ai însurat, acolo, sa-i dai dosar bun, pentru un post de stab, tu l-ai învatat arta de a parveni prin lovituri acoperite ideologic! Te-ai întors un impostor perfect, bun pentru orice, si ai început sa actionezi. Fata de mine, esti vinovat pentru toti anii în care am fost de la: "Ba, ala, da tineta afara din celula", pâna la: "Va cerem scuze, sunteti nevinovat." Sunt unii oameni care trec dintr-un timp în altul, cum trec fantomele prin ziduri. Nimic nu-i oprește!

STANCU (uluitor, ca si când nimic nu s-ar fi discutat pâna atunci): Tovarașa Iulia, pentru operativitate, pleci imediat la "Electrobobinajul"! Afla ce succese au în cinstea aniversarii zilei de naștere a tovarașului Ceaușescu. Ce produse noi au realizat, ce s-a mai facut la autoutilare, ce materiale din import au fost înlocuite cu materiale produse în tara. Au realizari, în privinta asta.

IULIA (își pierde cumpatul): Care e rostul nostru? Vreau să-l stiu si eu. Medicul stie ce rost are, inginerul stie, muncitorul stie, profesorul stie! Care e rostul meu, tovarașe Stancu? Sa ascund sau sa spun? Trebuie sa plec acum la fabrica. Ce rol am eu acolo?

STANCU: Întrebari retorice! Rolu´ nostru este sa pazim linia partidului! Mai ales acum!

DORU: Lauzi o data! Lauzi de doua ori! Lauzi de trei ori! Lauzi, lauzi, lauzi! Obosesti!

STANCU: Să nu te-astepti, Titin, sa-ti ia vreunu´ apararea, în sedinta în care vei fi bubuit si dat afara. Vor tacea mâlc!

TITIN: Plec înainte de aceasta sedinta! Numai rezist sa vad cum oamenii își dezvaluie partea urâta a

caracterelor!

STANCU: Unde pleci?

TITIN: Plec sa hibernez. Ma simt un urs, care s-a trezit prea devreme. S-a lasat înselat de aparente. Primavara încă n-a venit, desi sunt unele semne. (Îi întinde mâna lui Stancu, vorbeste privindu-l în ochi.) Intelectualii, când sunt minunati, nu se mai termina cât sunt de minunati. Când sunt jigodii, de

asemenea! (Îi retine mâna, când Stancu vrea sa și-o retraga.) Ca sa se schimbe ceva, trebuie, mai întâi, sa se schimbe oamenii.

IULIA: Sunt unii pe care îi invidiem: nu traiesc si nu actioneaza sub obsesia viitorului. Pentru ei, viitorul nu exista. Gesturile lor sunt conduse numai de instinctul supravietuirii imediate. Au o singura dorinta: sa ramâna! Când mi s-a propus sa vin în presa, de la catedra...

CHIRCU: Te-ai entuziasmat de faptele extraordinare pe care urma sa le faci!

IULIA: Eram foarte mândra de profesia asta. Ma gândeam, orgolioasa: un articol, "Acuz", a ajuns la fel de celebru ca si opera unui mare romancier! Voi avea si eu un "J´acouse" al meu.

DORU: Chiar asa. Ce vor spune, despre noi, cei care ne vor citi peste cinzeci de ani?

CHIRCU: Întrebare de baraj!

TITIN: Eu am simtit, toata viata, presiunea viitorului. Multe dintre faptele mele au fost influentate mai mult de el, decât de prezent. Important, pentru mine, a fost să-l astept cu fruntea sus.

STANCU: Vorbe mari! Ca sa ne dam intelectuali! Viata e viata! Ieșiti în strada, priviti oamenii care trec! Toti fac acelasi lucru: traiesc asa cum li se cere sa traiasca si vorbesc asa cum li se cere sa vorbeasca! 
 

(Intra Ponor si Florea.) 
 

PONOR: Poftiți, tovarașe Florea! (Prezența lui Florea șochează.) Șediiinta! Tovarașul Flooorea vrea sa ne vorbeasca. Se petrec fapte importaaante. (Lui Titin.) Articolu´ ala a fost rupt si gataaa! S-au ivit probleme grave! Instigatori platiiiti sunt porniti sa produca dezooordine în tara! Elemente declasaaate, puse în slujba cercurilor imperialiiiste, reactionaaare, încearca sa-si faca de caaap, la Timișoara, unde s-a tras cu arma. Socialiiismul este în periiicol! Vrem sa auzim parerea fiecarui tovaaaras. În legatura cu sarcinile noastre în actualele condiiiti, când grupuri de banditi încearca sa destabilizeze taraaa! La Timișoara, se încearca o contrarevoluuutie! Sa ne pronuntam hotarââât împotriva actiunilor dusmanoooase si sa ne declaram atasameeentul fata de socialiiism! Poftiti! (De data asta, nimeni nu se mai grabeste la cuvânt.) Tovarașe Doru, ia cuvântul! Dumneata erai, întotdeauna, primul. Vreau sa te aud!

DORU: Tovarașe Ponor, eu leg marile realizari ale partidului nostru de epoca maretelor ctitorii, pe care o numim, cu mândrie, epoca Nicolae Ceaușescu! 
 

(Vorbitorii urmatori vor supralicita, intrând în absurd, prin referirile la "Marele Conducator", indiferent de ceea ce li se cere. În acest fel, ei ocolesc raspunsul grav pe care îl asteapta Ponor.) 
 

PONOR: Ți-ai exprimat frumos sentimentele, tovarașe Doooru, dar vreau sa va referiti si la elementele declasaaate, de la Timișoara! Tovarașe Chiiircu!

CHIRCU: Eu m-am gândit, tovarași, ca ziarul nostru sa faca, din cele doua aniversari care se apropie, ziua de naștere a tovarașei academician doctor inginer, savant de renume mondial, Elena Ceaușescu, si ziua de naștere a tovarașului secretar general al Partidului, Nicolae Ceaușescu, doua sarbatori naționale, în care poporul român sa-si cinsteasca, în cea mai înalta stima si prețuire, conducatorii.

PONOR (iritat): Tovarașe Chircu, am înțeles atasamentul dumitaaale! Vreau sa va referiti si la aparaaarea cuceririlor socialiiiste si a integrității teritoriale!

FLOREA: Sa declarati ca, daca va fi nevoie, veti lua arma în mâna si veti apara cuceririle clasei muncitoare!

PONOR: Toți vom pune mâna pe arme, la chemarea partidului! Norocel! Vreau sa te-aud!

NOROCEL (absurd): Când spunem Nicolae Ceaușescu, spunem, cu mândrie, un nume cu vaste rezonante pe glob! Un nume care a intrat în legendă, a intrat în istorie!

STANCU: (sare si el): Noi am învatat, de la Marele Barbat, patriotismul cel mai fierbinte, spiritul revolutionar, ca permanenta stare de existenta!

PONOR (cu ton): Tovarașe Stancu! (Își da seama ca a luat-o prea sus, revine la tonul normal.) Tovarașe Stancu! Ai pus bine accentul, pe spiritul revolutionar, dar referiti-va si la bandele legionarecontrarevolutionare! Ni se cere sa organizam, în toate întrepriiinderile, grupe de ooordine! Grupe de aparare a socialiiismului, împotriva actiunii conjugate a celor care vor sa distruuuga orânduirea clasei muncitoare! Asta vreau s-aud! Cine se mai înscrie la cuvânt? 
 

(O scurta pauza. Florea își îndreapta privirea spre Iulia care, iar, nu rezista acestui tacit îndemn la

cuvânt.) 
 

IULIA: La rubrica mea de probleme cetatenesti, am scris despre marile ctitorii ale Epocii de Aur, cum sunt: industria aeronautica, industria de motoare si masini unelte, chimia de sinteza fina si ultrafina care au ridicat nivelul de trai material si spiritual al cetateanului!

FLOREA (abil): Bine, tovarașa Iulia! Mi-a plăucut cum ai vorbit. Esența societății socialiste, multilateral dezvoltate, este, asa cum ai aratat dumneata, ridicarea nivelului da trai, material si spiritual, al poporului! Unii vor sa ne întoarcem la capitalism: la somaj, la inegalitate între oameni! Sa dam riposta cuvenita! De aceea, v-as întreba, ce altceva ati mai facut, ca activisti, pentru ca ziaristu´ este un activist. Ce altceva ati mai facut pentru consolidarea socialismului? Asta vreau s-aud!

NOROCEL (sare primul, dupa ce primește îndemnul: "Hap!" de la Doru): Tovarașe Florea eu, în afara redacției, am organizat expuneri-dezbateri, simpozioane, mese rotunde, concursuri de creatie literara, spectacole de muzica si poezie (Chircu învârteste manivela unei flasnete imaginare.), montaje literarcinematografice, recitaluri de versuri, toate dedicate personalitatii si activitatii revolutionare ale secretarului general al partidului, tovarașul Nicolae Ceaușescu.

FLOREA (vechi activist, a priceput ca e în avantajul lui sa schimbe foaia si sa intre în joc): Bine, tovarașe Norocel! Da-mi câteva exemple, sa le notez. Sa informez si eu mai departe.

NOROCEL: La tineret am organizat spectacolul muzical: "Un om, un ideal, o viata!" dedicat cunoasterii vietii tovarașului Nicolae Ceaușescu.

FLOREA: Frumoasa tema! (Noteaza.) Felicitari!

CHIRCU: (sa nu ramâna mai prejos): Toti am organizat, tovarașe Florea! Eu am pus la punct simpozioane si expuneri în gospodariile colective. (Citește dintr-un carnetel.) Notăți! În comuna Costisa, tema: "Cinstim patria, partidul, conducătorul!!"

FLOREA: Foarte frumos!

CHIRCU: Dezbaterile au pus accentul pe realizarile din comuna. S-a aratat de ce nu au porumb destul pentru vite si colectivistii au înțeles. Asta n-o mai notați. 
 

(Totul a alunecat spre un festivism acceptat. Florea doreste, în final, un ton optimist.) 
 

FLOREA (lui Ponor): Au lucrat bine baietii!

PONOR (usurat): Pai ce credeti, tovarașe Florea? Avem un colectiv bun.

FLOREA (lasa creionul, multumit): Asa, da! Am ce raporta! Eu nu sunt un chitibusar. Nu vreau sa se spuna ca ziaru´ da care ma ocup eu, merge prost. Are probleme! Dupa cum aud, în urma analizei pe care am facut-o, vom avea articole mobilizatoare! Am pornit pa drumu´ just. Vedeti ca e buna, din când în când, si câte o sapuneala? (Se aplauda, furtuna a trecut, interesul comun al linistii a învins.) În continuare, sa dati atentie "intensificarii" eforturilor. Sa se vada ca întreaga tara, toti oamenii muncii lupta pentru socialism. Acum, sa fim uniti! Vom lua parte, cu totii, la un mare miting, la CC.

PONOR: Sunt unii care încearca sa pescuiasca în ape tulllburi! Legionaaari, grupuri destabilizatoaaare venite din afara granitelor, bandiiiti de drept comun încearca sa agite spiiiritele. Sa le raspundem printr-o unitate de monoliiit, în jurul partidului si conducatorului nostru iubit, tovarașul Nicolae Ceaușescu, pe care, cu totii, îl numim, cu legitima mândrie, "Geniul Carpaților"! 
 

(Foarte scurtă cortină de întuneric. Între partea I și partea a II-a nu se face pauză.) 
 
 

PARTEA A II-A

(Ședință. Ponor ține un adevărat discurs celor din redacție care îl ascultă fiecare cu altă reacție.) 
 

PONOR: Domnilooor! Suntem liiiberi! Dictatura satrapului Ceaușeeescu a luat sfârsiiit! Libertatea, dupa care tânjim de o jumatate de seeecol, a sosit! Traiasca revolutia româââna! Revolutia tineretului nostru! Revolutia copiilor nostri... Ne cunoastem de mult tiiimp. Am suferit, împreuuuna, cenzura cea mai desantaaata, cea mai odioooasa. Stiu ce gândeati, stiu ce vorbeati pe ascuuuns...

CHIRCU: De unde stiati? Doar nu ne asculta cineva!

PONOR (dupa o clipa de ezitare): Domnule Chircu, sa uitam micile noastre înfruntaaari. E prea maaare, prea frumoaaasa ziua asta, ca sa n-o traiiim în armonia pe care o asteptam, as spune, din tinerețea noaaastra. Tinerețea noastra furaaata... Ca dovada a bucuriei noaaastre, ca am scapat de dictator, vom tipari ziarul nostru sub rafalele mitralieeerelor. În oras, dupa cum stiti, încă se mai traaage. Teroristii încă mai fac victime. Vom afla cine sunt acesti criminali si îi vom pedepsi cum se cuvine. Vom afla daca au fost trimisi din afaaara sau sunt oameni special instruiiiti, ca să-l apere pe odiosul dictatooor. Ziarul nostru, tovarași... domnilor, va fi un ziar al milioanelor de oameni cinstiiiti, înjosiiiti, înfometaaati!

DORU: Toti intram aici. 
 

(Intră Titin: energic, îmbracat sport, obosit. Se face o scurtă pauză, Ponor continuă.) 
 

PONOR: Totul trebuie schimbaaat, începând cu titlul: "Glasul muncitooorului".

TITIN: Într-adevar, totul trebuie schimbat.

PONOR (imperturbabil, ca si când nu ar fi priceput amenintarea din tonul lui Titin): M-am gândit sa-i dam un nume care sa expriiime însasi scopul pentru care vom militaaa noi: "VIATA DEMOCRAțA". Doua cuvinte care spun totul. Ca ziar independent, vom lupta pentru o viata democraaata, în tara noastra. Vom lua, drept exeeemplu, democrația tarilor înaintate din apus. Vom învata, de la ele, democrațiiia adevaraaata. Traiasca democrațiiia!

TITIN: Cine va lupta, "domnule" Ponor! Iata întrebarea!

PONOR: Toți cei care am suferiiit opresiunea ceausista si suntem gaaata sa aparam revoluuutia, cu

pretul vieeetii!

TITIN: Dragii mei colegi! Cuvintele pe care le foloseam pâna de curând, erau golite de orice continut. Ele ascundeau starea noastra de indiferenta, de bascalie, cum spunea Norocel, de paravan, în spatele careia supravietuiam. O monstruoasa "masina" a dezinformarii a fost construita cu diabolica perseverenta. Într-o zi, cu privirile plecate, va trebui sa recunoastem ca aceasta monstruoasa "masina" a fost realizata si cu ajutorul nostru. Primul pas spre eliberarea spirituala, de care avem neaparata nevoie, va trebui sa fie aceasta îngrozitoare recunoastere. Am umflat evenimente minore, care slujeau dictatorului, am privit viata printr-o grila impusa, care ne lasa sa vedem numai ceea ce parea frumos, am folosit o gândire rudimentara si tenace, în urmarirea tintei sale supreme: pastrarea puterii absolute. Am fost uneltele

diavolului! A batut clopotul adevarului! Suntem atât de cinstiti încât să-l auzim?

IULIA (patetic): Mi-e dor de putina demnitate!

CHIRCU: Mi-e dor de putina cinste, Iulia.

NOROCEL: Mi-e dor de mine! Sa-mi ajute Dumnezeu sa ma gasesc.

DORU: Mi-e dor de un pic de ziaristica!

STANCU (violent): Mi-e dor de libertate! A sosit vremea sa scap de persecutiile lui Ponor! (Îl arata cu degetul, acuzator.) De ani de zile, ma tine om de corvoada, pentru ca n-am vrut sa-i fac jocul!

PONOR (înfruntarea decade): De ce sa te promoveeez acuuum? N.K.V.-distule! Toti cei care au trecut pe la Moscova, s-au înapoiat spioni în slujba rusilor!

STANCU: Eu mi-am lasat nevasta din dragoste de tara!

PONOR: De fooorma! N-am nici un pic de încredere în tiiine!

STANCU: M-ai persecutat, de teama ca-ti iau locu´, nu de teama Moscovei! L-ai slujit credincios pe

dictator! E timpu´ sa dai socoteala pentru tot ce-ai facut!

PONOR: Ce-am facut?

STANCU: Ne-ai fortat să-l lingușim pe "Marele Erou"! (Aratând în jur.) Toti vom fi martori! Toti am scris, obligati de tine! Am un teanc de manuscrise cu observatiile tale: "Nu reiese rolul tovarașului Ceaușescu." "Sa se bage un citat mai amplu din opera Tovarașului." "Autorul sa se refere numai la opera tovarașului Ceaușescu." Sa ti le arat? Le-am pastrat, în asteptarea acestei zile! Ia mai spune: "Sa-l azvârlim la coșu´ de gunoi al istoriei!" Îti placea sa spui asa. Domnilor! Trebuie sa schimbam si titlul ziarului și conducerea!

IULIA (spontan): Domnul Titin!

CHIRCU: Îl alegem.

STANCU: Sa vedem. Nu suntem de capu´ nostru.

CHIRCU: Suntem liberi! Ne alegem conducatorul pe care-l vrem.

PONOR: Dictatorul s-a duuus, forurile cu ramaaas! Daca ne grabiiim?

STANCU: Forurile îl vor alege pe cel mai hotarât, mai atasat revolutiei. (Scoate un articol.) Am scris un articol care sa deschida pagina întâi. Mi-am amintit ca sunt ziarist, nu mai ma tine Ponor sa-i tai articole de fond! Toata ura pe care o port în sufletul meu, de douazeci de ani, am varsat-o în articolu´ asta. (Citește.) "Am scapat de GENIUL CARPAțILOR! Am scapat de cel care s-a folosit de partidul clasei muncitoare, ca sa-si impuna dictatura lui, si a clanului, în fruntea caruia trona. Am scapat de cel care își propusese sa ne îmbrace în uniforme si sa mâncam la cantine de cartier, ca sa ne controleze pâna si dumicatu´ din gura!"

CHIRCU: Asculta, tovarașe Stancu...

STANCU (isteric): Domnule! Domnule! În redactia noastra, eu abrog legea imbecila, numarul 29, din 1977, privind normele de adresare, prin care se interziceau apelativele doamna si domnule. Pretind sa mi te adresezi cu "domnule Stancu"!

DORU: "Domnule Stancu", nu am chef sa iau parte la cenaclul în care vrei dumneata sa-ti citesti

articolele.

STANCU: Am martori. În noaptea de 21 decembrie, am fost în Piata Universitatii!

CHIRCU: Depinde cu ce scop.

STANCU (tipa): Am luptat! Am luptat! Am stat în fata tancurilor! Cu pieptu´ gol! Am ieșit în fata lor! Am martori! (Lui Ponor.) Vei da socoteala, pentru calomniile tale! O sa le arat eu cine esti. Sa nu crezi ca nu stiu. Stiu mai multe, decât îti închipui tu. Ceausistule! Ai strecurat neîncredere în privinta mea. (Iese aproape alergând.)

IULIA (dupa un timp, fara stridenta): Îmi vine să vars. (Nu i se raspunde.) Parcă am mâncat un kilogram de slanina.

DORU (obosit): Ne-am învatat, Iulia. Nu versi. Am mâncat, fiecare, vagoane de slanină.

CHIRCU: Toti avem ficatul facut praf, de câta slanina am bagat în noi!

IULIA (îl vede pe Norocel privind pe fereastra): Norocel! Tu, care esti cel mai vorbaret dintre noi, taci?

NOROCEL (liric, privind afara): Ninge! Totul devine atât de curat afara. Dumnezeu vrea sa ne arate, ca se poate sa fie si foarte curat... În curând, mizeria va fi numai în noi.

IULIA: Dacă as putea sa plâng, mi-ar fi tare bine.

NOROCEL: Eu plângeam, adineauri.

IULIA: O sa fie bine. O sa fi bine. Trebuie sa fie bine! De noi depinde, acum, daca o sa fie bine!

CHIRCU: Noptile astea, cât am haladuit pe strazi, mi s-a umplut sufletul de speranta. Norocel citea

versuri, cocotat într-un copac. Sa stii ca te ascultau oameni care, sunt absolut sigur, nu citisera în viata lor o poezie.

NOROCEL: Era atât de frumos, încât m-a apucat frica... Era si parca nu era. Ma gândeam: "Stiu, Doamne, ca nu putem fi sublimi decât în fulgerari de clipa, dar fa sa traim, cât mai mult, clipa asta!" Recitam si, în acelasi timp, vorbeam cu mine. Puteti sa înțelegeti asta? Rosteam cuvintele, ca un automat si, în acelasi timp, în sufletul meu ma rugam: "Doamne, nu rupe clipa asta! Lasa-mi-o! Sa fie rasplata noastra, pentru o viata petrecuta în sila! Simteam ca toti ne spalam sufletele. Eu... eram doi. Eram doi, daca puteti sa înțelegeti asta... Unul speriat... apasat de toata viata lui si unul curat ca zapada asta alba, care a facut atât de pura strada si tot ce ne înconjoara...

DORU: Traiasca poezia! Norocel, parca acum ne-am cunoscut.

NOROCEL (enigmatic): Ne-am cunoscut? Oare când putem spune asta, dupa ce ne-am învatat, de copii, sa ne ascundem? Nu s-au dezvaluit, cu adevarat, nici parintii în fata copiilor, de teama ca vor fi pârâti. Ai uitat ca parintii schimbau vorba, când apareau copiii? Si acum... (Se oprește.)

DORU (dupa un timp): Si acum?

NOROCEL: Si acum... acum încă ne mai ascundem, pentru ca acelasi trecut mai trage de noi. Vom fi atât de înțelepti, încât sa cream climatul în care fiecare sa se elibereze de trecutul sau?

CHIRCU: Ai o neasteptata predispozitie filozofica.

NOROCEL (o da pe gluma): Daca s-a dat voie la peisaj! S-a dat voie la gândit. Ar fi pacat sa nu profitam.

IULIA: Domnule Titin! (Titin, pe un scaun, a atipit.)

TITIN (tresare): Poftim?

IULIA: Pareti un om care n-a mai dormit de mult.

TITIN: De la o vârsta, nu se mai vede când dormi si când nu. Te trezesti mai obosit.

CHIRCU: Asta cu "mai obosit dimineata" e valabila pâna la treizeci de ani.

IULIA: Lasa glumele. Ce facem, domnule Titin?

TITIN: N-aveti dispozitii, nu-i asa? Ne-am învatat sa actionam doar la indicatii.

CHIRCU: Pretioase.

TITIN: Ce sa facem? Tiparim primul numar liber.

PONOR: Am hotarât noul titlu: "Viata democrața". Eu scriu articolul de fond. Sugerez si alte articole, care vor arata noua linie a ziarului. (Citește titluri de articole.) "România renaste!" "Cruciada copiilor a învins!" "O revolutie cu mâinile goale a darâmat cea mai crunta dictatura a Europei!" "Cel mai penibil cuplu conducator, din întreaga noastra istorie, a disparut!"

TITIN: Bine, bine, dar de ce sa scrii dumneata articolul de fond? Am telefonat profesorului Penescu si l-am rugat sa ne aduca un articol, pentru primul nostru numar. Profesorul a rezistat cosmarului si e

sanatos. L-am rugat si pe preotul Orleanu, sa ne faca o sfestanie. Sa alungam "spiritul raului" impregnat în fiecare obiect, în pereti, în noi. (Energic, preia comanda.) Chircule, agentiile straine! O pagina sub titlul: "Nu suntem singuri!" Mapamondul despre revolutia noastra. Sa aratam poporului român ca fapta lui mare nu a trecut neobservata în lume.

CHIRCU: Dictez direct în masina. 
 

(Chircu iese.) 
 

TITIN: Dorule! Tineretul! În sfârsit, adu-mi gândurile oamenilor! Nu influenta, nu sugera, nu selecta. Gânduri curate, deschise, adevarate!

DORU: Se zice ca atunci când faci, pentru prima data, ceva, e bine sa ai o piatră în gură.

IULIA: Ia un pietroi.

DORU: Am emotii! Va jur ca am emotii! Sunt, cu adevarat, ziarist. Nu stiu daca voi face fata.

TITIN: Du-te, vei învinge, esti curajos! Nu ai ragusit tu degeaba. (Presupunând cum a strigat Doru.) "Nu va fie frica, / Ceaușescu pica!" Am auzit si varianta: "Nu va fie frica, / dictatorul pica!"

DORU (vorbind normal): "Ole, ole, ole / Ceaușescu nu mai e!" (Striga asa cum a strigat pe strada.) "Mamaliga a explodat, fratilor!", "De Craciun ne-am luat portia de libertate!" "Nu plecam! Nu plecam! Nu plecăm acasă!"

TITIN: Te astept. Reportaje la obiect, percutante!

DORU: Numai de-ar trage stiloul meu cu gloante adevarate.

(Iese.)

TITIN: Iulia!

PONOR (sare furios de la locul lui): Dumneata ti-ai asumat, de unul singur, functia de redactor-sef.

TITIN: Nu. Redactor sef este domnul Petru.

PONOR: Vreti sa lasati ziarul pe mâna unui nebun?

TITIN: Nu suntem abilitati sa facem aprecieri medicale. Domnul Petru se va prezenta, chiar azi, la

serviciu.

PONOR: Acest ziar are un "stapân". El va decide si cine îl va conduce si ce va publica.

(Iese trântind usa.)

TITIN (cu haz): Cred ca s-a suparat.

IULIA: Asta nu ar fi mare lucru, dar, vorba lui, sa vedem ce zice "stapânul".

TITIN: Voi vreti sa faceti revolutie cu voie de la politie? Subliniez! Noi vom face acest ziar, asa cum ne dicteaza constiinta! Ca un act revolutionar. Daca voi credeti, în aceasta revolutie, care se mai aude afara, trebuie sa va asumati orice risc, oricât de mare, ca acest ziar sa apara. Noaptea se trage, zvonurile ca trupe mercenare vor înabusi revolutia în sânge sunt din ce în ce mai insistente. Se zice ca s-au raspândit fluturasi, pe care scrie: "Voi ati câstigat de Craciun, noi vom câstiga de Anul Nou!" Ți-e frica?

IULIA: Da.

TITIN: Nu esti obligata sa...

IULIA: Mi-e frica, dar nu înseamna ca vreau sa abandonez. Cred ca nu stiu de unde sa încep.

TITIN: De la datorie. Esti un tânar ziarist, ai obligatia sa aduci materiale pentru ziarul tau. E tot ce pot sa-ti spun. Ca sa actionezi, ai nevoie de un discurs mobilizator, despre importanta revolutiei în viata poporului român? (Râd.) Te astept.

IULIA (își face semnul crucii): Doamne ajuta! 
 

(Iese. Titin râde. Au ramas Titin, Norocel si Catona, care dactilografiaza în "cusca" ei si a lui Stancu.) 
 

TITIN: Tu stii de unde sa începi. Poate chiar de la viata ta. Va trebui sa rezistam aici, în "cutia asta de rezonanta". O redacție nu este altceva, decât o "cutie de rezonanta" în care se aud, amplificate,

zgomotele vietii. De n-am surzi!... Tu ai o stare cu totul alta, decât ma asteptam.

NOROCEL (se hotaraste): Domnule Titin, cred ca dumneavoastra pot sa va fac o marturisire. V-am

cunoscut acolo unde v-am cunoscut, m-ati protejat, de multe ori, în fata gardienilor. Nu am uitat ca v-ati asumat o vina de-a mea. O vina minora, nascuta din teribilismul meu infantil. Ati suportat pedeapsa în locul meu. Pedeapsa teribila! Nu credeam ca cineva poate sa-si asume, din proprie initiativa, o vina care atragea o asemenea crunta pedeapsa. Ati stat în sarca din cauza mea. Acum, pot sa va spun. Eram convins ca nu veti ieși viu din camera aia plina cu fecale pâna la glezne. Fundul unei haznale... Putea insuportabil si nu exista nici o gaura prin care sa se strecoare un pic de aer curat. Nici o fereastra prin care sa patrunda o raza de lumina. Cei care au facut efortul de a descrie iadul, nu l-au imaginat atât de îngrozitor. În iad suferi, nu esti umilit! Poti avea chiar o oarecare demnitate a suferintei. Sarca era ceva dincolo de iad. Si nu-mi venea sa cred ca cineva, fara vina, a acceptat sa intre în ea.

TITIN: Nimic extraordinar. Erai mai tânar. Aveai mai mult dreptul la viata.

NOROCEL: Dupa primul moment las, când m-am simtit eliberat de spaima ca voi fi pedepsit, am regretat enorm. Eram gata sa marturisesc adevarul, dar ma temeam ca ne vor pedepsi pe amândoi... Si, mai ales, domnule Titin, mi-a fost frica sa nu ma bata... De câte ori m-au batut, am simtit ca înnebunesc... Am o frica animalica de bataie. Dumneata ai alta fire, poti sa înfrunti... De ce vorbesc atâta?

TITIN (înțelegăegator): Ocolesti.

NOROCEL (tresare): Ocolesc? Da, cred ca ati înțeles. Ocolesc... As vrea sa va spun ca va consider ca un tata. Sunteti singurul om caruia pot sa-i marturisesc! Dar m-a apucat iarasi frica.

TITIN: Nu forta nota. Să vină totul firesc...

NOROCEL: Am asteptat clipa asta multi ani si, când a venit, nu pot profita de ea si sa ma eliberez.

TITIN: Frica nu mai are nici o justificare. Acum, cred ca am putea muri, simplu si chiar frumos. Demn. Va trebui sa te convingi de asta. Ti-e teama ca ar mai putea reveni, ceea ce a fost?

NOROCEL: Încă nu m-am dumirit ce s-a petrecut. Nu sunt convins ca s-a petrecut. Sunt ca Toma

Necredinciosul. Ma înțelegeti?

TITIN: Înțeleg foarte bine. Sparge carapacea si ieși.

NOROCEL: Nu pot. Toate noptile, de când m-am lasat antrenat de multime, spre Piata Universitatii, nu-mi era frica. Am fost printre cei dusi la Jilava. Credeam cu totii ca ne vor împusca si nu-mi era frica. Moartea ni se parea suportabila, asa cum spuneti dumneavoastra. Când am ajuns acasa... noptile, de fapt noaptea trecuta, azi-noapte, m-am trezit în fata cu un adevar de care uitasem.

TITIN: Si te-a apucat frica.

NOROCEL: Viata noastra a fost mult mai întortocheata decât am dorit noi. Am fost cu totii oameni: ne-am aparat, am tremurat, ne-am salvat... Cei care nu stiu, chiar de buna-credinta, simplifica... Ei nu au avut ghinionul nostru si acum, pentru ca au avut norocul sa stea deoparte, ne privesc acuzator... (Îl

priveste în ochi pe Titin.) Eu am fost folosit de cei care m-au chinuit... Am fost foarte chinuit. Am trecut prin multe închisori... Nu ma simt în stare sa ma destainui pâna la capat, desi as fi vrut... Socotesc o mare nedreptate ceea ce se întâmpla cu mine... Altfel judeci de departe. De departe si-n timp si-n spatiu, nu ai cum sa le explici celor care sunt gata sa arunce o vorba urâta, la adresa ta. Noi am trecut prin experiente de neimaginat. Cine poate jura ca stie cum ar fi reactionat?... Nu pot sa va spun mai mult. Sunt greseli pe care trebuie sa le tragi dupa tine toata viata... M-am trezit foarte dezamagit, în ziua când ar fi fost firesc, sa fiu fericit...

TITIN (cu înțelegere): Nu vreau sa aflu mai multe... Eu judec din interiorul iadului... Ca jurist îti spun ca faptele comise sub presiune, obligat, în constrângere se prescriu. Daca asta îti reda linistea, voi fi bucuros... pentru ca meriti, în sfârsit, sa-ti dobândesti linistea la care are dreptul orice om... Eu cred ca o si meriti. Pentru mine, important este ceea ce faci din vointa ta, nesilit de nimeni si nu pentru a supravietui... Noi stim cât de complicata e viata, n-am cunoscut-o doar din carti. Eu stiu cum este când judeci în principiu, dupa norme etice eterne, în conditii normale, si cum este când viata te asaza într-o situatie infernala. Ai sa gasesi, întotdeauna, mai multa îngaduinta la cei care au suferit, ca si tine, si ai sa înfrunti inflexibilitatea celor care n-au cunoscut-o, ca noi. Fa de acum înainte ceea ce îti dicteaza constiinta, lasa trecutul trecutului.

NOROCEL: N-am mai suportat! N-am mai suportat!

TITIN: Gasesti în tine atâta putere, încât s-o poti lua de la început?

NOROCEL: Cum sa încep?

TITIN: Ca în Biblie: marturisind! Te vei descatusa!

NOROCEL: Voi avea atâta putere? (Șovaind.) Mi-e rusine...

TITIN: Nu exista alta cale decât a marturisirii si caintei.

NOROCEL: Dumneata cum ai rabdat? Comparatia ma distruge!

TITIN: Noi, cei care am rezistat, am avut un prieten, pe care generatia dumitale l-a pierdut: Iisus. Daca îl vei simti alaturi, vei gasi puterea sa treci peste momentul de umilinta pe care-l presupune întoarcerea dumitale pe drumul vietii normale... Când am intrat în puscarie, eram ca dumneata, disperat si înfricosat, chiar daca reuseam sa salvez aparentele. Am avut norocul sa mi se repartizeze locul de lânga preotul pe care l-ai cunoscut! El m-a scapat de frica! Atunci, când am luat vina dumitale asupra mea, am vrut sa ma verific. Când am ieșit de-acolo, stiam cine îmi daduse puterea sa rezist! I-am marturisit preotului: "Parinte, am fost iertat. L-am simtit tot timpul lânga mine!" Intra în prima biserica, si când vei ieși de-acolo, pragul ei va fi capatul unui nou drum. Vei sti ce ai de facut. 
 

(Intra Chircu, are în mâna câteva foi dactilo, se duce drept la Catona.) 
 

CHIRCU: Catona, dictare! (Lui Titin.) Ramâne titlul general "Nu suntem singuri"?

TITIN: Daca ai altul mai bun...

CHIRCU: Deocamdata, nu. Catona, titlul de pagina: "Nu suntem singuri!" (Se oprește.) Domnule Titin, rasfoind stirile agentiilor de presa, din lumea întreaga, m-am simtit mândru ca român! Niciodata nu mai m-am simtit asa! Vorbesc despre noi, asa cum cred eu ca meritam sa se vorbeasca. (Lui Catona.) Scrie: "Niciodata, întreaga lume n-a fost atât de aproape de poporul român! Presa de pretutindeni aduce elogii poporului care s-a dezrobit prin jertfa! Le Figaro: "Cea mai uimitoare veste venita din rasarit este caderea lui Caligula de la Dunare." La Stampa: "Ultimul mare tiran a fost rasturnat!" Asahi Shimbun: "La suprafata, sistemul parea dictatura unui singur partid, în realitate era vorba despre dictatura unui singur om, a lui Ceaușescu.""

(Intra Petru. Deschide usa larg, se oprește în prag. E baut. În spatele lui, apare Sorana.)

PETRU (ca un raspuns la ultimele cuvinte dictate): Nu ne mai vrea nimeni, Titin! Am strigat în Piata Universitatii: "Jos dictatorul! Jos dictatorul!" Din tot sufletul am strigat. (Intra, Sorana e gata să-l susțina.) Amândoi am strigat: "Jos dictatorul! Jos Ceaușescu!" Am strigat eu... eu, înțelegi? Eu am strigat din tot sufletul: "Jos dictatorul!" La un moment dat, cei de lânga mine strigau: "Jos comunismul! Jos comunismul!" Treceau pe lânga mine... Nu mai eram împreuna, ca în prima noapte... Nu ne mai vor, Titin! (Scoate o sticla, bea.) Nu ne mai vor!

SORANA: Nu mai bea, te rog!

PETRU: Se vede ca sunt baut, nu? Oamenii simpli, la necaz, beau. Asa cred ei ca își sting focul. Își îneaca amarul în alcool. Eu sunt un om simplu: tipograf! Restul a fost o gogorita. N-am reusit niciodata sa fiu ceea ce mi s-a cerut. M-am prefacut a fi ziarist... Nu ne mai vor, Titin! Înțelegi? Tu poti sa... Esti intelectual. Eu nu mai pot! Societatea mea e moarta! Alta clima! Când s-a schimbat clima, dinozaurii au disparut! (Bea.)

TITIN (Soranei): Du-l în camera de-alaturi. E o canapea. Fa-i si o cafea tare.

SORANA: Hai, Petrule, cu mine. Te rog.

TITIN: Du-te cu Sorana, în camera de-alaturi. Aici astept pe cineva.

PETRU (docil): Da, da. Vine cineva în redacție! Hai! 
 

(Iese împreună cu Sorana.) 
 

TITIN: Petru face parte din categoria oamenilor unei singure idei. Dezastrul s-a declansat când n-a mai crezut în comunismul tineretii lui. Neîncrederea l-a lasat fara nici un punct de sprijin, într-un univers pe care a început să-l simta ostil. Drama lui este mai complicata decât a noastra, a celor persecutati pentru convingerile noastre. Când suferi pentru o credinta, suferinta ta se înnobileaza cu aura unui martiriu pentru un ideal! Cel care sufera are bucuria intima a pastrarii unei credinte... Când edificiul propriilor tale convingeri se naruieste, ce mai ramâne din tine? Comunismul a provocat doua suferinte: a celor care l-au înfruntat pâna la capat si a celor care l-au iubit pâna la capat! Drama celor care l-au urât si drama celor care l-au iubit! Petru s-a lasat furat, pâna în ultima clipa, de nobletea aparenta a scopului si s-a trezit în fata unei realitati opuse credintei lui. A crezut în egalitatea sociala pe baza unui anumit raport cu proprietatea si s-a trezit în fata celei mai obraznice inegalitati. A crezut ca lupta pentru o societate a belsugului si s-a trezit într-un faliment cu efecte dezastruoase, pâna în ultima familie flamânzita. A crezut într-o democrație a oamenilor egali si s-a trezit la cheremul celui mai crunt dictator. În interiorul lui bântuie o furtuna careia nu-i mai poate face fata. Asta ar fi fost si drama mea, în urma cu mai multi ani. În închisoare, abia acolo, cugetul meu s-a eliberat de toate amagirile tineretii. Contactul violent cu acea realitate m-a salvat! Ca sa spun asta oamenilor, am revenit în presa.

CHIRCU: Am înțeles ca ati fost trimis.

TITIN: Minteam. M-am zbatut, ca sa revin. Era clar ca se va întâmpla ceea ce s-a întâmplat. Fiind aici, îmi voi marturisi, mai usor, gândurile. 
 

(Intră Sorana, se duce direct la telefon, formeaza un numar, se aude apelul, nu raspunde nimeni.) 
 

SORANA: Sunt îngrijorata. Radu a plecat de-acasa acum trei zile.

TITIN: Cine stie prin ce piata e. Sau ce misiune a primit. Copiii comunistilor iau parte la demolarea

comunismului! Ma întreb daca mai exista vreo epoca la fel de plina de haz!

SORANA: Poti sa faci ceva, să-l gasesc?

TITIN: Asteptam preotul. (Lui Chircu.) Daca vine parintele, roaga-l sa astepte câteva minute. (Soranei.) Mergem pâna la Militie. Cunosc pe cineva, care ar putea sa ne ajute.

(Sorana si Titin se întâlnesc în usa cu Iulia si Doru.)

IULIA: Plecati?!

TITIN (ieșind): Pentru câteva minute. 
 

(Sorana si Titin ies.) 
 

IULIA (îi da mai multe foi de hârtie lui Catona): Despre studentii de la medicina, care n-au parasit spitalele de trei-patru zile. Interviu cu o doamna care locuieste într-un bloc din apropierea Pieții Universitatii. Descrie doua nopti fantastice, vazute de la fereastra apartamentului. L-am intitulat: "Tinerii n-au cedat nici un pas!" Ati primit comunicatul Consiliului Frontului Salvarii Naționale privind judecarea teroristilor?

CATONA: N-am dactilografiat nimic.

IULIA: S-au instituit tribunale militare pentru judecare, în procedura de urgenta, si executarea imediata a sentintei, pentru teroristii care nu se predau.

CHIRCU: Scrie un comentariu pe marginea hotarârii. Tu, Dorule?

DORU: Am fost prin locurile în care se mai trage. Uite o fotografie. Cadavrele unor teroristi. Au tras fara alegere, în tot ce misca pe strada. Au lansat zvonuri derutante. Au facut tot ce-au putut ca sa bage oamenii în case. Asta parea sa fie scopul lor principal: sa îngrozeasca oamenii si sa-i trimita în case. 
 

(Intră preotul, cu vechea lui geantă în mână. E complet alb, are o vârstă foarte înaintată.) 
 

IULIA: Buna ziua, parinte! Va asteptam.

PREOTUL: Domnul Titin...

IULIA: Vine imediat. A fost chemat urgent, în apropiere.

DORU: Câteva minute.

PREOTUL: Pâna când vine, pregatesc cele necesare.

CHIRCU: Poftiti la biroul meu.

PREOTUL (priveste în jur): Este a doua oara când intru în cladirea asta. Prima data... a fost tare demult.

IULIA: Probabil ca vreti sa uitati prima intrare.

PREOTUL: Cred ca da.

IULIA: Vrem sa schimbam totul, inclusiv pe noi. O sfestanie speram sa alunge spiritele malefice care au dainuit, aici, foarte mult timp.

PREOTUL (si-a pus patrafirul): E nevoie de mare credinta. Numai credinta poate alunga raul din noi si din afara noastra. 
 

(Usa camerei vecine se deschide încet si apare Petru contrariat ca îl vede pe preot. Si Preotul e surprins.) 
 

PETRU (încă sub influenta alcoolului): Mi s-a parut ca va aud si nu-mi venea sa cred. S-a petrecut o

minune! Ma gândeam la dumneata. Mi-am amintit ca viata mea a început spovedindu-ma. Te-a rugat

Sorana. Acum, te rog eu: spovedeste-ma!

PREOTUL: Acum crezi în harul meu?

PETRU: Parinte, viata mea... (Celorlalti, rugându-i.) Vă rog...

(Toti pricep ca vrea sa ramâna doar cu preotul si trec în camera din care a ieșit Petru.)

PREOTUL: Esti în cumpana, fiule.

PETRU (soptit, parca temându-se ca aud cei de dincolo): Parinte, viata mea nu mi-a apartinut. Mi-am daruit-o, de tânar, diavolului. Vrei sa ma spovedesti?

PREOTUL: Daca sufletul îti cere asta!

PETRU: Te rog, Parinte! Am nevoie, acum, sa-mi descarc sufletul. Acum si aici... în cladirea asta... Viata mea s-a petrecut între doua spovedanii.

PREOTUL: Atunci ai facut cu tine pactul de a nu produce, nimanui, nici un rau.

PETRU (urmeaza marea lui spovedanie): Viata mea nu mi-a apartinut, parinte. Pâna când am cazut

raspus de boala, nu am avut ragazul sa ma gândesc la mine. Acum, când m-am oprit... am înțeles marea mea greseala, pe care simt nevoia sa ti-o împartasesc... Am fost trufas în fata lui Dumnezeu. Am crezut ca cerul este pe pamânt si noi oamenii suntem singurii care-l stapânim. Tot ce am facut rau a pornit din credinta trufasa ca si eu pot fi asemenea lui Dumnezeu. Pacatul asta am vrut sa ti-l marturisesc. Eu, parinte, m-am trezit pe un vârf de deal, si privesc în urma mea, ca oricare alt om ajuns catre sfârsitul vietii lui. Privesc luuung, în "valea vietii" mele si vad multe întâmplari pe care le uitasem. Vad o viermuiala scârboasa de oameni derutati, ciocniri fara nici un rezultat, si multa rautate, parinte, pe care am slujit-o! Vad închisori si oameni nevinovati schingiuiti si, mai ales înjositi. Vad grozavii, parinte! Doamne, îmi spun, ce dezastre sunt în urma mea! Cine ne-a dat acest drept sa le provocam? Aud, venind, din urma, vorbele mele, ma vad chiar pe mine, actionând spre disperarea oamenilor. Privesc, de undeva de sus, toata aceasta "vale a plângerii", pentru ca asta a fost viata mea, o "vale a plângerii". Privesc si-mi spun: iata, în toate aceste împrejurari cumplite, n-am putut sa fiu, macar o singura data, asa cum mi-am dorit din tot sufletul sa fiu. Înțelegi, Parinte, dimensiunea acestui dezastru, pe care nu sper să-l ierte decât Dumnezeu, pentru ca numai El poate ierta atâta. N-am vorbit si n-am facut, macar o data, parinte, ceea ce as fi vrut sa fac si sa vorbesc. Întotdeauna mi s-a spus ce sa fac si ce sa vorbesc! Asta nu înseamna, Parinte, o viata ratata?

PREOTUL: A fost în puterea ta sa vorbesti si sa faci ceea ce s-ar fi cuvenit sa faci si sa vorbesti.

PETRU: La început am crezut ca aceasta supunere este în folosul scopului meu frumos. "Lupta noastra are nevoie de tacerea ta!" îmi spuneam. Mai târziu, am înțeles ca tacerea mea slujise cauza unui dictator dispretuit de poporul asuprit! Mi-am început viata slujind un vis si mi-am terminat-o slujind un orgoliu bolnav, rau si necrutator. Mi-am început viata dominat de speranta si mi-o închei apasat de umilinta! L-am urât, din tot sufletul, parinte, pe nemernicul care m-a obligat, zi de zi si ceas de ceas, sa-i declar dragostea mea! Nesatiosul a intrat cu picioarele în sufletul meu si mi-a poruncit să-l iubesc. A fost cea mai grea umilinta pe care mi-a cerut-o! (Tăcere lungă.) Punct, Parinte! La orice sfârsit de fraza, se pune un punct. Înseamna ca acolo s-a sfârsit o idee. Fiecare om nu este altceva, decât o fraza foarte lunga, uneori greu de urmarit, cu multe propozitii explicative, dar care ajunge, inevitabil, sa se sfârseasca. Fiecare avea un punct al nostru. 
 

(Intra Sorana si Titin.) 
 

PETRU: Unde ati fost?

SORANA: Să ne interesăm de Radu.

TITIN: Am rugat pe cineva să-l caute.

PETRU: Baiatul meu lupta! Ascultati-ma pe mine! Asta e o generatie de copii destepti! Ma privea

câteodata într-un anume fel. Nu cred ca ma dispretuia. Ma compatimea. Ma batea pe umar, asa, adica, lasa, esti prost, toata viata ta nu ai stiut ce faci! Decoratiile noastre le face, asa, ca la risca. Nu fi îngrijorata, Radu e la revolutie. N-a mai trecut pe-acasa, ca sa nu ma supere. El crede ca ma supara... (Intra Iulia, Doru, Chircu, Norocel, Catona.)

TITIN: Parinte, slujeste. Casa asta are nevoie de o sfestanie.

PREOTUL: Se va primeni prin cuvântul Domnului. 
 

(Preotul începe slujba obisnuita de sfestanie. Petru se retrage, pe nesimtite, si iese din camera. Peste

putin timp, se aude glasul unei femei, tipând: "Tovarașe Petru! Dumnezeule!"Slujba se întrerupe, Sorana iese speriata. Se aude tipatul Soranei.) 
 

SORANA: Petrule! De ce, Petrule? (Apare în usa desfigurata de durere.) De ce acum? De ce tocmai

acum? 
 

(Doru si Chircu ies din camera, sa vada ce s-a întâmplat.) 
 

PREOTUL: Doamne, Dumnezeule, Tu care Le ierti pe toate, iarta si pacatul robului Tau Petru.

SORANA: Petrule! Te iubesc, Petrule! În toata viata noastra nenorocita, eu te-am iubit. Stiu ca în sufletul tau ai ramas asa cum ti-ai dorit! 
 

(Intra Doru si Chircu. Doru formeaza un numar de telefon.) 
 

TITIN: Sunt sperante?

CHIRCU (arata ca s-a spânzurat): Nu.

SORANA: Doamne, Petrule! Doamne, Petrule!

DORU: Alo! Procuratura? Redactia ziarului... (Ezita.) Redactia fostului ziar "Glasul muncitorului". Va rugam sa veniti urgent. Un deces... O sinucidere... 
 

(Închide. Toti o privesc pe Sorana care își tine palmele ca în rugaciune.) 
 

SORANA: Doamne ai grija de copilul meu! Ai grija de Radu! 
 

(Intra Florea, Cetateanul, acum în rolul Doloman, si Ponor.) 
 

FLOREA: Ce se petrece aici?

IULIA: Petru, redactorul nostru sef...

FLOREA (n-o lasa sa termine): Nu mai este redactor sef.

IULIA: Nici n-ar mai putea fi.

DORU: S-a sinucis, alaturi.

FLOREA: Ati telefonat la...

DORU: Am telefonat.

FLOREA: Faceti ceva cu el! 
 

(Sorana se ridica si iese, urmata de Preot. Titin se înfrunta, din priviri, cu Florea, apoi iese si el. Se va auzi, imediat, masina Militiei.) 
 

IULIA: A fost un om cumsecade.

FLOREA: Comunistii cedeaza. Se tem da razbunarea poporului! (Toti îl asculta uluiti.) Am venit sa vi-l prezint pa domnu´ Doloman. Noul redactor sef. Ziaru´ se va numi "Democrațu´". Am toata încrederea ca o sa fiti alaturi da noul redactor sef. El are aceleasi convingeri ca si voi. Nu mai e cazu´ sa va ascundeti. E timpu´ sa organizam fortele cinstite ale tarii. Sa demascam necrutator comunismu´ si pa aparatorii lui, nomenclaturistii care nu vor sa renunte la privilegiile lor. Domnu´ Doloman o sa va arate cum gândeste dânsu´ viitoru´ cotidian da opozitie. Ca o sa scriem clar pa el: ziar independent da opozitie!... Domnu´ Doloman, sa ai toata încrederea în ziaristii din redactia asta. Domnu´ Norocel, da exemplu. A suferit în închisorile comuniste. Are motive sa urasca societatea asa-zisa socialista... Va doresc succes!

CHIRCU: Domnule Florea, noi optasem pentru o alta conducere.

FLOREA: Încă n-am ajuns pâna acolo, unde fiecare actioneaza dupa capu´ lui.

CHIRCU: Eu am primit propunerea de a lucra în redactia unui ziar care se înfiinteaza acum. Nu mai

contati pe mine. 
 

(Înainte sa ajunga la usa, Florea îl oprește.) 
 

FLOREA: Am auzit eu ceva despre aparitia unui nou ziar. Sa stiti da la mine: "Democrațu´" este ziaru´ opozitiei din judetu´ ala! Ca asa se va numi ziaru´ nostru: "Democrațu´"!

CHIRCU: Vom vedea.

(Iese.)

FLOREA: Domnu´ Doloman, ai cuvântu´.

CETATEANUL: Încă nu ne cunoastem. N-am lucrat în presa, dar am experienta în privinta publicatiilor. Eu am fost fugit din tara. N-am mai suportat dictatura ceausista si am ales libertatea, acum vreo zece ani. M-am înapoiat sa lupt pentru instaurarea democrației si în tara noastra. Vom face un ziar combativ. Un ziar care sa demaste, fara nici o ezitare, toate ramasitele comunismului!

FLOREA: Securisti, informatori, nomenclaturisti, pilonii comunismului!

CETATEANUL: Sa raspunda fiecare: ce a facut în ultimii cinci ani? 
 

(Doru si Iulia se ridica brusc sa plece.) 
 

DORU: Nu contati nici pe mine.

IULIA: Si eu am primit propunerea de a lucra la un ziar nou. 
 

(Ies amândoi. Norocel ezita, apoi se ridica si el sa plece. E oprit din drum.) 
 

FLOREA: Norocel! Sa nu-mi spui ca ai primit si tu o propunere. Daca ar fi asa, înseamna ca cei de-acolo nu te cunosc prea bine. Daca vor afla "amanunte", din viata ta, cu siguranta ca nu te vor mai angaja. Vei fi redactoru´ sef-adjunct al ziarului "Democrațu´". Ai un trecut care te îndreptateste. Ia loc! (Ca un automat, Norocel îl asculta, se asaza.) Îti propun sa începi, încă din primu´ numar, un serial: "Amintiri din casele groazei!" Amintiri din închisorile prin care ai trecut. Esti un poet cunoscut si talentat. Va fi un serial da mare succes. Domnu´ Doloman poti sa contezi pe redactoru´ sef adjunct. Si acum, apucati-va da treaba! La revedere!

(Iese.)

CETATEANUL: Îmi pare bine că voi lucra cu dumneata. (Norocel nu are nici un fel de reacție la lungul discurs al redactorului șef.) Eu am fost plecat, nu cunosc lumea presei. Dumneata o cunoști. Ai mână liberă să angajezi oameni tineri, talentați, ofensivi. (Afară se aude Salvarea, îndepartându-se, el pri vșste pe fereastră.) L-au luat p-asta spânzuratu´. Cine știe ce a avut pe conștiință, de n-a mai rezistat. (Trece la treburile curente.) Dacă vom avea în redacție oameni tineri, mai ales tineri, necompromiși, de bună-credință, culți, credibili vom face un ziar de mare tiraj. Să mergem în întâmpinarea citito rilor. Să demascăm! Să intram în polemică deschisă cu ziarele care vor sprijini, chiar voalat, oamenii vechiului regim. (Cortina începe să coboare.) Să nu ne temem de nici o amenințare. Să fim întotdeauna primii care vom lua atitudine. Să strângem pe lângă noi pe cei mai intransigenți luptători anticomuniști. Numai așa vom învinge!... Numai așa vom învinge! 
 

SFÂRȘIT