Teatrul Masca spune:

Mi-e drag acest spectacol!

SLUGĂ LA DOI STĂPÂNI se joacă, incă de la început, cu casa închisă și îmi este foarte drag. Este un spectacol cu nimic mai prejos decît celebrul său precursor care se joacă încă la Piccolo Teatro din Milano. Mi-e drag … Continue reading

Mircea M. Ionescu spune:

Steaua 05! Ai noștrii- varză de Europa

…Săptămână neagră, lamentabilă, caricaturală pentru echipele românești de fotbal în cupele europene. Patru figurante, Oțelul, așa-zisa campioană, (0-2, la București, cu Manchester United), în Liga bogaților; FC Vaslui (0-2 la Lisabona, cu Sporting), Rapid (0-1, pe Național Arena, cu Legia Varșovia) și Steaua 05-în Europa League. Patru meciuri, o (zero) puncte, 0 (zero) goluri marcate, [...]

Horia Gârbea spune:


Lorena Lupu spune:

marius.bortea@kamikazeonline.ro

Aceasta este adresa redactorului-şef de la Kamikaze. Şi e important ca omul să ştie când i se atribuie vorbe. Eu am fost la multe şedinţe ale diverselor redacţii la care am colaborat. Şi nu ţin minte NICIODATĂ ca vreunul din subiectele abordate să fie: “ce prost şi frustrat e comentatorul X sau Y”. Iar când [...]

Lucia Verona spune:

Un scriitor român la Silverstone

Cine este pilotul monopostului din imaginea de mai jos?
Ladies and gentlemen, Horia Gârbea, Romania!

Citiți pe blogul lui Horia Gârbea despre experiența lui ca pilot pe circuitul de la Silverstone.

Cornel Popescu spune:

Perfect





Partizan @ Stuf Vama Veche Bucharest, 2011.

Gabriel Badica spune:

Diamante





dacă scriu despre iarnă
scriu despre copilăria lui a

fără cerneală,
cu limba ei tandră

despre o moarte a altcuiva
în care mi-au îngheţat mâinile până la dinţi

zâmbetul pe alocuri perfect
pe alocuri cu zimţi

cu diamante şi cu spire de crom
scufundate în ambră

despre mine de scriu
doar marile hale de flori se închid doar pleoapele lor sunt
mai moi

restul e carne de iepure viu
adormită-ntr-o coajă de ou 


Mugur Grosu spune:

la 300.000 km/s nu mai ai energie să mori

am găsit pe internet o filmare de la Cenaclul Marin Mincu din 15 iunie [cu Ileana Bâja şi Mălin Stan] chiar de ziua poetului însuşi, o secvenţă în care m-am auzit trăncănind ceva despre "eu aici, autorul acolo". fireşte, n-am avut răbdare să mă ascult până la capăt, pentru că am simţit impulsul tiranic să intervin, să-l contrazic pe cel care spune, în numele meu, "eu aici" deşi e flagrant că se află acolo. mai ales că-ntre timp citisem o poezie foarte deşteaptă la Gilda despre aici şi acolo şi entităţile dubioase care se desprind din noi cu viteza luminii:
"Dumnezeu iubește simetriile. Dacă, totuși, joacă zaruri, per ansamblu tot șase-șase îi iese. Viceversa, antifotonii ar trebui să alerge de nebuni de la moartea Universului încoace. De fapt fotonii ar alearga de nebuni între moartea și nașterea Universului. la capătul morții o iau în sens invers. Aleargă prin noi de nebuni între naștere și moarte. Și cunoaștem și nașterea și moartea la 300.000 km/s. Tot filmul ne traversează cu 300.000 km/s. Se varsă în noi cu 300.000 km/s. Se distruge în noi la 300.000 km/s. Ceva din noi se desprinde și-o rupe la fugă cu 300.000 km/s. Ceva din noi desprinde ceva din altcineva și-o rupe la fugă cu 300.000 km/s. Ceva din altcineva omoară ceva din noi și continuă să fugă cu 300.000 km/s. La 300.000 km/s timpul nu te mai ajunge din urmă. Nu mai ai energie să te deplasezi în timp, pentru că îți consumi toată energia deplasându-te în spațiu. Nu mai ai energie să mori."


P.S. Azi, la cenaclul Marin Mincu vor citi Domnica Drumea şi Andrei Velea. Nu am timp să ajung, dar cu antifotonii ăştia nu se ştie niciodată.

Marius Th Barna spune:

DEPARTE DE HAMLET, APROAPE DE CONU' IANCU: PUTEREA LA ROMANI!

Notiune de putere are la romani cateva particularitati, propii, specifice existentei autohtone.

Puterea este unica, irepetabila, maxima, incomparabila.

Puterea nu este raspunzatoare, arareori inculpabila, foarte rar, exceptional, supusa judecatii, asa pe la revolutii, foarte rar si ele!

Puterea se conjuga cu istoria si destinul natiunii. Adeseori, a dovedit ca este fulminanta, power, ultradecisiva. In istoria recenta a trecutului comunist a avut o conjugare kafkiana notorie, cu o amprenta in contemporanietate certa. Puterea si azi e certa si decisiva. Cine o detine iese din multime!

Puterea este cu IQ maxim ca si imagine, evident rinoricerizata, cei care o neaga sunt iresponsabili si rauvoitori, ea ne aduce in fata indivizi adeseori buni de pusi la zid, care nu isi motiveaza actiunuile si gesturile, ce sa mai vorbim de decizii, iar istoria doar ultrarecent democratic ne-a probat ca sunt etern legitimabili.

Puterea ne-a oferit o scena teatrala, o comicarie balcanica, unde orice e foarte posibil, de la liceu ajungi la minister, de la o firma de apartament decizi alocatii europene, pe traseul ei de la concursuri de miss decizi legi, nu uita ca restul sunt fraieri-cretinetti-spalatorie de creier.

Puterea e un miraj absolut, ultradivinizat, nu prea insotita de decizii cerebrale vadite. Puterea aduce beneficii maxime, are sporuri maxime, si dividente exceptionale. Da sa fie sa traiti! E foarte bine acolo sus, jos tragi la vasle e mai greu, votezi, nu e ca la etajele superioare,c a si la balcon, aiia de sus, ca si al cinema-urile populare iti scuipa semninte in cap.

Acolo sus intodeauna cineva te iubeste, parca nici Doamne Doamne nu are timp de tine, pana sa ajungi sa i te confesezi sau marturisesti, el nu are mobilul tau, poti face adesori tot ce vor muschii tai, cu cat esti mai sus, esti mai super!

Conu Iancu a fost mic copil, pe langa ai nostri tineri care au luat metroul nu spre cursa de Paris, ci spre Palatul lui Ceasca, aici legile sunt o bagatele, multe si complicate, le ginesti mai easy in bufet!

Puterea e de TOP, doar pentru cei alesi, restul sii rod unghiile, strang cureaua si spera la povestile din abecedar! In fond e doar episodul UNU. Puterea e serial familial! O telenovela la care unii joaca, iar altii se benocleaza. Cand au zapat corespunzator. Cand nu vad ce le da, cei de la cablu sau cine stie!?!



Mihai Fulger spune:

Soviet Life Told through Realism and Poetry (On “235 000 000” [Latvia/USSR, 1967] by Uldis Brauns)

(article published in East European Film Bulletin‘s October 2011 issue) In 1966, the total population of the 15 republics that made up the Soviet Union was estimated at 235 million. It was at that time a Latvian documentary feature film was conceived, in order to celebrate the fiftieth anniversary of the Russian Revolution. The 60’s [...]

George Stefan spune:

indecența inimii

de astăzi voi impune rescricții inimii: să nu te îndrăgostești niciodată de cineva care nu ascultă Red Hot Chili Peppers, de cineva care nu recunoaște replica ta preferată, din filmul tău preferat, din viața ta preferată... să nu te îndragostești niciodată de cineva care te iubește... nu are cum să iasă ceva bun de acolo... să nu te îndrăgoastești... punct ! mulțumește-te cu ce îți oferă televizorul.  când ne-am cunoscut era vară, ultima zi de vară... pe atunci încă mă iubeai... a doua zi a plouat, iar eu puteam să citesc în ochii tăi nimicul care devenisem pentru tine... mă urai pentru că te iubeam...iată un concept nou... am știut că va fi o iubire de o clipă...

din nou același eu... mereu pus pe fugă de mine... reflexia mă urmarește... din ce în ce mai patetică și mai singură... un sfarșit nu poate însemna decât un început care nu ar fi trebuit să înceapă niciodată... un oracol e ceea ce avem nevoie... și nu numai noi, toata omenirea... "voi doi nu ar trebui să fiți împreună... o să vă răniți... o să vă despărțiți.... o să suferiți... tu o să rămâi cu sechele sentimentale din cauza lui, iar el o să se înece în alcool din cauza ta"... asta i-ar scuti pe mulți de neplăceri... nu crezi ? astă seară nu o sa mă înec în alcool dar... o să încerc... și nu... nu din cauza ta... ȘI din cauza ta... dar nu exclusiv din cauza ta... am atâtea motive să beau, tu esti doar primul dintre ele...  spre dimineață nu o să-mi mai amintesc numele tău... iar pentru o clipă... pentru o clipă sublimă o să-ți uit mirosul și atunci sufletul mi se va umple de speranță... în fond tu ești doar o informație scrisă pe niște neuroni, dragoste chimică, dragoste electrică, neuroni îndrăgostiți și sinapse deprimate... suflet gol... no comment...



« Sand is overrated. It's just tiny, little rocks »
Eternal Sunshine of the Spotless Mind

Tudor Chirila spune:


Lacramioara Brecea spune:

Recalculez

Ma obsedeaza de ceva vreme faptul ca uneori iti doresti prea mult un lucru. Sunt in perioada in care caut explicatii pentru a gasi noi solutii. Ma amuz de fiecare data cand vechile mele planuri esueaza, rand pe rand si, parca in fiecare zi, ruptura devine din ce in ce mai mare. Poate ca intr-adevar [...]

Geo Dinescu spune:

EU CU MINE

Noaptea trecuta am avut un vis erotic cu mine. Nu s-a intamplat pentru prima oara, fireste, dar de data a asta a fost ceva profund, dincolo de superficialitate. Chiar eram faina si ma iubeam. Eram fericita cu mine, imi placea de mine, ma completam. Eram implinita. Deodata am inceput sa urlu ca sper sa nu fac niciodata copii. Urlam ca apucata. Si plangeam de nervi. Exact asa cum fac atunci cand nu am argumente. Cum naiba am putut sa transform un vis erotic intr-un scandal? Poate pentru ca mi-am adus aminte ieri de o noapte in care eram dadaca la nepoata mea si i-am pus in biberon 8 lingurite de cereale in loc de 8 lingurite de lapte. Bine ca una din noi a fost mai desteapta si nu a mancat. Iar pe cealalta a apucat-o plansul si a culcat copilul nemancat. In concluzie, nu sunt persoana potrivita pentru mine! Va trebui sa port o discutie cu mine, sa-mi explic ca nu e vina mea, ci a mea. N-o sa cred nicio secunda prostiile astea. O sa stiu ca am gresit cu ceva si o sa-mi intorc creierul de pe o parte pe alta. De ce nu am fost buna? Oare parul meu care sta in toate directiile este cauza? Sau faptul ca mananc noaptea in pat? Sunt prea grasa? Prea nebuna? Ah, da!! Asta era!!

Ana Ioana Macarie spune:

CONFESIUNE












Uneori, când carnea doare de viaţă,

Când mâinile n-au linişte împletind aşteptări,

Când ochii privesc fără să vadă,

Duhul ce mă locuieşte zâmbeşte;

Zâmbesc cu milă şi îngăduinţă, privindu-mă.


Ochii cei limpezi privesc la cei tulburaţi

De iluziile ancorate-n secunde şi ore.

Zâmbetul blând si eliberator continuă

În timp ce gura se zbate-ntre râs, plâns şi cuvinte.

Ce e de făcut cu mine? Ce e de făcut cu tine?

E de zâmbit, de privit, de îngăduit..


Amiel Gladstone spune:

New Season 2011.

Back home in Vancouver, and the theatre season is now in full swing.  I’ve seen quite a bit in the past couple weeks. Next to Normal Light in the Piazza Circle Mirror Transformation Wicked Shorts True Love Lies Ride the Cyclone and out of town: … And Slowly Beauty Betrayal I love that we are [...]

Simona Vintila spune:

ZIUA MONDIALA ALZHEIMER

Speech inainte de spectacolul Sunetul muzicii, dedicat acestei zile  

Raluca Botez spune:

Dance, dance, otherwise we are lost

Foarte rar mi se intampla sa raman tintuita in scaun, la cinema, chiar si dupa ce s-a terminat genericul si s-au aprins luminile... Mergeti sa-l vedeti! E pacat sa ratati asa ceva!





Toma Danila spune:

"G.O.D"

Dialog cu Dumnezeu

Pentru spectacolul “G.O.D.”, regizorul Marcel Ţop a selectat o serie de monologuri semnate de Eric Bogosian. Dramaturgul american este cunoscut şi ca actor (a apărut deopotrivă pe scenele newyorkeze, dar şi în roluri secundare în producţii de la Hollywood), dar succesul său ţine la un nivel mai profund de textele pe care le-a semnat pentru teatru.

„Sunt foarte underground”, este citat Bogosian, alintându-se cu propria pasiune pentru textul destinat scenei. De multe ori, dramaturgul a recunoscut că începuturile relaţiei sale cu scrisul nu au fost tocmai fericite. „Eram un scriitor groaznic, mi se spunea că trebuie să renunţ. Nu am renunţat şi de aceea nu dau sfaturi tinerilor scriitori”, comentează autorul textelor din „G.O.D.”.
Reprezentaţia din această seară îl are ca protagonist pe Toma Dănilă, unul dintre cei mai talentaţi actori care s-au impus pe scenele româneşti în ultimii ani. Regizorul Marcel Ţop susţine că şi-a propus să aducă pe scenă „un spectacol decalogic despre criza şi absenţa majoră ale timpului pe care îl trăim, absenţa celui de-al doilea personaj principal în afara sublimului Om, şi anume absenţa a ceea ce numim în iniţiale necunoscute nouă... G.O.D.”. Ţop promite “un spectacol despre cocoşaţi, despre frumoşi, despre broasca ţestos-umană, cămil-omul, reptil-omul, hien-omul, viermişor-omul, gândăcel-omul şi alte forme de manifestare contemporană ale fiinţei bipede fără pene”.



Mihai Vantu spune:

Postare patetica si de necitit

Cand am apucat-o pe acest drum, si aici ma rfer la inceputurile lui, pe cand doar imi doream acest drum, am fost privit ca un idealist ce refuza sa se maturizeze. Ai mei nu mi-au dat nici o sansa, taica-miu chiar mi-a spus ca voi reusi la facultate cand isi va vedea ceafa, mama se [...]

Razvan Zlavog spune:

Philosophy

A philosophy professor walks in to give his class their final. Placing his chair on his desk the professor instructs the class, “Using every applicable thing you’ve learned in this course, prove to me that this chair DOES NOT EXIST.” So, pencils are writing and erasers are erasing, students are preparing to embark on novels [...]

Liliana Campeanu spune:

Vacanta la Bruges si Gent - iunie 2011












                                                                 Gent







Cristian Corduneanu spune:

GREPIT te așteaptă!

Filed under: Botoşani, Promo

Marius Manole spune:

Livada de Visini de la National Theatre London

Trebuie sa le multumesc Cristinei Bazavan si Georgianei Fruntes pentru minunata invitatie pe care mi-au facut-o joi seara la The Light Cinema. In direct de la National Theatre London am vazut Livada de Visini in regia lui Howard Davies , scenografia (impecabila) Bunny Christie  si muzica  lui Dominic Muldowney. Recununos ca nici un nume din distributie nu imi [...]

Teatrul Studentesc PODUL spune:

www.tspodul.ro

CineTipar spune:

EducaTIFF - premii & premianţi



EducaTIFF – Tineri Critici de Film a anunţat câştigătorii


Sâmbătă, 11 iunie, la Librăria Cărtureşti Cluj-Napoca - o ambianţă perfectă pentru eveniment – s-a desfăşurat ultimul act al competiţiei EducaTIFF-Tineri Critici de Film, lansată de EducaTIFF în luna mai.

Cu trei ani în urmă, TIFF a iniţiat EducaTIFF – o secţiune specială pentru un public special, format din copii şi adolescenţi. Programul s-a dezvoltat spectaculos, iar în 2011, alături de vizionări de filme în premieră absolută în România, însoţite de materiale didactice pre- şi post-vizionare, EducaTIFF a oferit conferinţe şi workshopuri de educaţie cinematografică pentru profesori, organizate în colaborare cu Centrul Cultural German Cluj-Napoca, şi ateliere de critică de film pentru elevi.


Competiţia EducaTIFF – Tineri Critici de Film a fost o premieră şi o provocare pentru elevi din clasele II-XII/XIII şi pentru profesorii lor deopotrivă, bucurându-se de un mare interes din partea unităţilor şcolare şi a organizaţiilor nonguvernamentale clujene, un proiect-pilot, pe care, judecând după impactul pe care l-a avut, TIFF îl va dezvolta la ediţiile următoare.

Au fost 17 elevi nominalizaţi în cadrul primei etape a competiţiei – cel mai tânăr de 10 ani şi cel mai „bătrân”, de 18, care au avut ocazia să participe, în cadrul TIFF, la ateliere de critică de film, special destinate lor şi susţinute de criticul Mihai Fulger (o provocare inedită pentru Mihai, care a prezentat noţiuni introductive de limbaj cinematografic şi critică de film liceenilor, elevilor de gimnaziu şi chiar celor din clasele primare).

Un juriu independent, format din criticii de film Nagy Boglárka, Laurenţiu Brătan şi Andrei Rus, au desemnat premianţii, autorii celor mai bune cronici de film.

Nagy Boglárka este coordonatoarea proiectelor de film la Centrul Cultural Francez din Cluj-Napoca şi critic de film pentru Filmtett şi alte publicatii culturale europene. Organizează frecvent ateliere de film pentru copii la Centrul Cultural Francez şi se ocupă de programarea şi producţia unor mici festivaluri de film precum Doc’Est - festival de filme documentare la Iaşi, sau Metrion Animation Film Festival.


Andrei Rus este preparator universitar la Facultatea de Film, UNATC Bucureşti, şi doctorand al aceleiaşi universităţi, cu o lucrare despre jurnalul cinematografic (film diary). De asemenea, el este coordonatorul singurei reviste de cinema din România, Film Menu, realizată în cadrul UNATC, şi organizatorul, împreună cu ceilalţi colegi de redacţie ai Film Menu, unui cineclub săptămânal la Cinemateca Română şi, al unor proiecţii periodice de filme, în colaborare cu Institutul Francez din Bucureşti.

Laurenţiu Brătan este eseist şi critic de film (Balkon/IDEA – Cluj; ART-hoc – Chişinău; Artphoto, Cultura, Re:Publik, 22, Arhitext Design, Observator Cultural – Bucureşti). Coordonează proiectele de cinema ale Institutului Francez Bucureşti şi organizează numeroase festivaluri de film, ca: Sărbătoarea Filmului Francez, Festivalul Filmului Francofon; preşedinte al Asociaţiei ESTENEST (organizator al Festivalului Internaţional al Filmului de Animaţie ANIM’EST), şi membru al juriului la festivaluri precum: Anonimul, TIFF - România, Mediawave - Ungaria.

Mihai Fulger este jurnalist şi critic de film, cu cronici, articole de opinie, eseuri şi interviuri pe teme cinematografice în publicaţii prin şi online precum „Caiete critice” (2002 – 2004), „Cultura” (seria veche: 2004 – 2005; seria nouă: 2006 – prezent), „Observator cultural” (2005 – prezent), LiterNet.ro, CineMagia.ro, PunctFilm.net, HotNews.ro. Debutul său editorial, volumul de interviuri „Noul val” în cinematografia românească (Grup Editorial ART, 2006), a fost distins în 2007 cu premiul „George Littera” pentru carte de cinema de către Asociaţia Criticilor de Film din cadrul Uniunii Cineaştilor din România (UCIN). Din 2008, este membru al Asociaţiei Criticilor de Film din cadrul UCIN şi al Federaţiei Internaţionale a Criticilor de Film (FIPRESCI). Membru în diverse jurii FIPRESCI şi selecţioner sau co-selecţioner al unor festivaluri naţionale, precum DaKINO (2007, secţiunea filme documentare), ASTRA FILM (2009), Kinodiseea (2009, filme pentru copii), EXPIFF (2010, secţiunea film experimental românesc). Începând din 2006, a colaborat cu Institutul Cultural Român, în calitate de consultant/evaluator, jurnalist/critic şi prezentator/moderator, în special la evenimentele dedicate Noului Cinema Românesc, din Bucureşti şi din străinătate (Tel Aviv, Göteborg, Londra etc.), cât şi la evaluarea proiectelor cinematografice (Programul Cantemir). A organizat şi moderat un cineclub de film românesc, precum şi alte evenimente, la Noul Cinematograf al Regizorului Român din cadrul Muzeului Ţăranului Român.


Premiile competiţiei EducaTIFF-Tineri Critici de Film

PREMII SPECIALE :
Premiul Special oferit de Librăria Cărturești Cluj-Napoca și EducaTIFF pentru cls. II - IV
CARINA VARGA, cls. a IV-a, Liceul Teoretic ”Nicolae Bălcescu”, Cluj-Napoca
Îndrumator Simona Brie

Premiul Special oferit de EducaTIFF pentu cls. V – VIII
DIANA NOVEANU, cls. a VI-a, Colegiul național ”E. Racoviță”, Cluj-Napoca
Îndrumator Corina Dindelegan

Premiul Special oferit de EducaTIFF pentru cls. IX – XII/XIII
MARA MIHACEA, cls. a XI-a , Liceul Teoretic ”George Șincai”, Cluj-Napoca
Îndrumator Anca Ursa

Premiul Special oferit de Centrul Cultural Francez Cluj-Napoca
CARINA VARGA, cls. a IV-a, Liceul Teoretic ”Nicolae Bălcescu”, Cluj-Napoca
Îndrumator Simona Brie

Premiul Special oferit de Centrul Cultural Francez Cluj-Napoca
SARA BOTEZAN, cls. a VI-a, Colegiul național ”E. Racoviță”, Cluj-Napoca
Îndrumator Corina Dindelegan

Premiul Special oferit de Centrul Cultural Francez Cluj-Napoca
MARA MIHACEA, cls. a XI-a , Liceul Teoretic ”George Șincai”, Cluj-Napoca
Îndrumator Anca Ursa

PREMIILE JURIULUI:
Premiul Juriului pentru Cea Mai Bună Cronică de Film – secțiunea cls. II – IV
BIANCA CUIBUS, cls. a IV-a, Liceul Teoretic ”Nicolae Bălcescu”, Cluj-Napoca
Îndrumator Simona Brie
Motivaţia juriului:
Apreciem în mod deosebit seriozitatea cu care a vizionat filmul şi şi-a argumentat ideile.

Premiul Juriului pentru Cea Mai Bună Cronică de Film – secțiunea cls. V – VIII
DAIANA BALASZ, cls. a VIII-a, Școala I. Creangă, Cluj-Napoca
Îndrumator Cristina Dezsi
Motivaţia juriului:
Apreciem referinţele culturale pe care le face în text, faptul că a analizat filmul la mai multe nivele şi că a reuşit să explice impactului filmului asupra spectatorului.

Premiul Juriului pentru Cea Mai Bună Cronică de Film – secțiunea cls. IX – XII/ XIII
GéZA SZAKàCS, cls. a XI-a, Liceul Teoretic ”Josika Miklos”, Turda
Îndrumator Dora Fodor Rus
Motivaţia juriului:
Apreciem felul în care s-a identificat cu personajul principal, modul elaborat în care a redactat textul, argumentele şi concluziile foarte pertinente.

Premiile au fost oferite de Librăria Cărtureşti Cluj-Napoca, Centrul Cultural Francez Cluj-Napoca, Librarium Book Corner Cluj-Napoca, de editurile IDEA design & print, Litera şi IBU Publishing House, de Dilematix şi FILMMENU şi de Transilvania Film.

Cronicile câştigătoare vor fi publicate în AperiTIFF – ziarul oficial al TIFF, Dilematix (suplimentul pentru şcolari al Dilema Veche), Revista Arte şi Meserii şi pe Liternet (liternet.ro), Art Act Magazine (artactmagazine.ro), Film Reporter (filmreporter.ro).


Programul de educaţie media şi cinematografică EducaTIFF, organizat în cadrul Festivalului Internaţional de Film Transilvania, este susţinut de Inspectoratul Şcolar Judeţean Cluj şi de Biblioteca Judeţeană „Octavian Goga” Cluj-Napoca.

Parteneri: Centrul Cultural German Cluj-Napoca, Centrul Cultural Francez Cluj-Napoca, Librăria Cărtureşti Cluj-Napoca, Youth Bank Cluj-Napoca, Transilvania Film, Clorofilm, Independenţa Film, editurile IDEA design & print, Litera şi IBU, Liternet, Film Reporter, Art Act Magazine, revistele Dilematix, Arte şi Meserii şi FILMMENU, librăriile Librarium Book Corner Cluj-Napoca şi Jumătatea Plină Bucureşti, Copy Shop Rilandi Soft.

EducaTIFF este recomandat de Dilema Veche.

Parteneri Media Online: welcome2cluj, clujlife, didactic.ro, suntparinte.ro, clopotel.ro, Ginger Group, dor de ducă, 4arte.ro, Ceaşca de Cultură, TEEN PRESS, Presa în Blugi, amdoar18ani.ro, filme-cărti.ro, cineblog, cinetipar, cinesseur.


Teo spune:


Teatru Acum spune:

Ca să descoperi de mic

Nimeni nu îţi oferă nimic fără ceva la schimb. Şi totuşi, în viaţă poţi să faci orice. Astea sunt datele problemei şi gata. De unde să începi?

Poţi să lupţi. Asta e clar. Dar împotriva cui, când şi pentru ce? Lumea de afară nu va face doi paşi în spate ca tu să treci. Nu. Te vor strivi sub talpă chiar înainte de-a şti cum te cheamă. 

Şi atunci, cred că e bine să ştii cine eşti. E bine să te găseşti, să te descoperi cât mai devreme. Numai aşa vei reuşi să-i înţelegi şi pe cei din jurul tău. 
Află cât mai din timp dacă vrei să navighezi sau să treci aţa prin ac. Descoperă. Nu lăsa viaţa să îţi spună că "e prea târziu".  

Caută în tine încă de la început de drum. Dacă priveşti atent, există oameni care sunt gata să te ajute. Noi am găsit un loc : Peniţa Fermecată. E drept, dacă eşti prea mare, atunci nu e pentru tine, dar poate fi un loc perfect pentru copilul tău.
Vei găsi aici cursuri de creativitate, pictură, artă teatrală, cercuri literare, educaţie artistică, dans aerobic, etc. Unde mai pui că se găseşte timp şi pentru consiliere psihologică. 
Pentru mai multe detalii, vizitaţi www.peniţafermecată.wordpress.com sau sunaţi la 0765.222.581.


     

Cristina Modreanu spune:

1700 de kilometri – între două Gale



De la St. Petersburg la București sunt 1700 de kilometri. Cam tot atât de mare este și distanța dintre teatrul ”lor” și teatrul ”nostru”. Observația devine și mai limpede când treci de la o Gală de premiere la alta în numai 24 de ore: duminică seara, la St. Petersburgh, în sala Teatrului Alexandrinsky, s-au acordat Premiile Europa pentru Teatru, cele mai prestigioase distincții teatrale europene, găzduite în fiecare an de alt oraș european. Luni seara, la București, într-un studio al Televiziunii Române s-au acordat Premiile Uniunii Teatrale din România. 1700 de kilometri distanță între ele.
La St. Petersburg, spectacolul Galei a fost regizat de Andrey Moguchy, unul dintre artiștii distinși anul acesta cu Premiul Noi Realități Teatrale. A rezultat un spectacol grandios, a cărui grandoare era însă permanent subminată intenționat chiar de către regizor, prin introducerea unor elemente informale, ironice, parodice, care creau o atmosferă contemporană, în ciuda ”firului narativ” al spectacolului, legat în mod evident de marea tradiție teatrală rusească. Introducerea cântată, cu cor, cu soprană răsărită pe o trapă dinăuntrul scenei și balerine micuțe, avea la bază un poem trist despre Rusia, prezentatorii erau un bătrân actor îmbrăcat regulamentar în costum și o tânără actriță în blugi semisfâșiați – care s-au și prezentat ca fiind reprezentanți ai trecutului, respectiv ai prezentului european. Regizorul a folosit în mod inteligent locul de desfășurare, un spațiu esențial în patrimoniul cultural rusesc, cel mai vechi teatru din Rusia (înființat în 1756 de Împărăteasa Elisabeta) prin care au trecut de-a lungul vremii toți marii scriitori ruși – de la Turgheniev și Dostoievski la Cehov, Gogol, Pușkin, Meyerhold și mulți alții. Moguchy a plasat fiecare premiant pe locurile cunoscute ca fiind preferate de câte una dintre personalitățile culturale menționate mai sus și a pus reflectoarele să-i descopere pe rând, în timp ce dramaturgul teatrului făcea pe scenă o mică introducere menită să lege trecutul de prezent.

cititi tot articolul pe www.artactmagazine.ro
foto Rossetti@Phocus

Lari Giorgescu spune:

In curand …

www.larigiorgescu.ro  

Adauga blog

Fredo si Pidjin

blogroll

taguri bloguri si alte linkuri utile

vizualizeaza ca norisor / lista

  Aminteste-ti datele mele