regizor caut piesa

Piese de Zoltan Egressy

adauga piesa

Iunie (Junius)

Portugalia

• ordoneaza:
• alfabetic
• cea mai recent adaugata
• cea mai discutata
• cea mai votata

Biografie Zoltan Egressy 

editeaza

Cronici ale spectacolelor dupa texte de Zoltan Egressy

• Portugalia, dragostea mea de Simona Chiţan sursa: Evenimentul Zilei
  SIBIU. Spectacolul lui Victor Ioan Frunză descrie dramele oamenilor simpli, care visează, din crâşme sordide, alte vieţi, pe alte tărâmuri.
  
  Piesa maghiarului Egressy Zoltan, în tinereţe baterist într-o formaţie rock, montată de Victor Ioan Frunză la Baia Mare, şi adusă la Festivalul Internaţional de Teatru, a avut două reprezentaţii la Teatrul de Vară din Sibiu. În ciuda ploii mocăneşti, ca şi la „Metamorfozele” lui Purcărete, spectatorii au rezistat acoperindu-se cu pungi de plastic şi au râs cu lacrimi sau şi-au pierdut, în ploaie, zâmbetul amar. Portugalia e ca Moscova lui Cehov, vrei să ajungi acolo, crezi că acolo se va sfârşi toată nefericirea ta, e un tărâm mult visat şi niciodată atins, stropit de magia fado-ului, de valurile mării, de un inefabil „saudade”, în portugheză, sinonim al dorului de la noi.
  
  Bazar bizar
  
  Cel mai mult impresionează, în spectacol, autenticitatea atmosferei de „bazar bizar” dintr-un târg
  Citeste tot pe Evenimentul Zilei
• Un strop de Cehov, unul de fado şi puţină telenovelă de Gabriela Lupu sursa: Cotidianul
  Cea de-a doua premieră prezentată de Victor Ioan Frunză în cadrul Festivalului Atelier de la Baia Mare, “Portugalia” de Egressy Zoltan, este asemeni unui Cehov transplantat în pusta maghiară.
  "Portugalia" de Egressy Zoltan
  Într-un sat uitat de lume, unde locuiesc 300 de cetăţeni, timpul parcă a stat în loc. Unii dintre oamenii acelui cătun pe numele lor Sfeclă, Clamă sau Satana şi-au făcut din cârciumă centrul existenţei. Cârciumarul, nea Lajos, un rocker bătrân, le e confident şi creditor etern, fiica acestuia, Fundă, e ca un fel de logodnică a tuturor.
  Zilele trec semănând una cu alta ca două picături de apă, cei mai bătrâni îşi amintesc că au fost cândva la Budapesta, iar cei tineri se mulţumesc s-o vadă la televizor. Budapesta e ca o fata morgana, e varianta maghiară a celebrului “La Moscova, la Moscova” din “Trei surori”.
  Nimeni nu are alt ideal în viaţă decât acela de a-şi avea asigurate următorul şpriţ,
  Citeste tot pe Cotidianul
• Portugalia, dragostea mea! de Oana Streza sursa: Doza de teatru
  Nu am văzut Portugalia dar, în mod straniu, mi-o imaginez foarte colorată, o țară care mă încântă în ritmul limbii ei foarte muzicale – o țară spectacol.
  Iată că tot Portugalia este spațiul ales de dramaturgul maghiar contemporan Egressy Zoltán ca proiecție a iluziilor și viselor posibile, dar ratate, ale unui mănunchi de oameni obișnuiți, ca ploaia, dintr-o provincie cenușie.
  Toate aceste personaje cu râsul amar vin și se instalează confortabil în spectacolul lui Victor Ioan Frunză, într-un colț amenajat special pentru ele, un colț colorat – așa cum numai Adriana Grand știe să inventeze; dar este un colț lovit de vrajă, pentru că am râs și am plâns cu ochii la el.
  Triunghiul - amenajat cu tot ce “trebuie” unei cârciumi: musicbox, postul Acasă Tv, mese, băutură, pahare fosforescente, un client mereu beat – devine un “câmp de bătălie“ atunci când inimile o iau razna și stăpânii lor își îngăduie să-și dorească una.
  Citeste tot pe Doza de teatru
• Ploua cumplit în Portugalia… de Mircea Morariu sursa: Revista Familia
  Probabil că în conformitate cu zicerea „munte cu munte se-ntâlneşte, darămite om cu om!”, iată că, în fine, mi s-a ivit şi mie ocazia de a vedea spectacolul cu piesa Portugalia de Zoltán Egressy de la Teatrul Municipal din Baia Mare. Un spectacol montat în urmă cu ceva mai bine de un an de regizorul Victor Ioan Frunză şi colaboratorii lui constanţi - scenografa Adriana Grand, compozitorul de muzică de scenă Cári Tibor şi câţiva actori foarte buni, spectacol despre care acei confraţi mai norocoşi
  decât mine mi-au spus doar lucruri bune. Am aflat deci că nu doar regia, scenografia şi muzica de scenă sunt bune, ci şi jocul actoricesc. Însă doream să mă conving cu ochii mei de toate acestea. Toamna trecută am ratat ocazia căci a trebuit să plec de la Festivalul de la Brăila, unde era invitat spectacolul cu pricina, cu o zi înainte de data reprezentaţiei. Iată că acum s-a ivit un al doilea prilej pe care nu l-am mai ratat. Se vede treaba că
  Citeste tot pe Revista Familia
• Portugalia de Cristina Rusiecki sursa: cristinarusiecki.blogspot
  De jur împrejur, stuf și mărăcini. În mijloc: scena cu caracter de studio, cu public așezat la nici un metru de actori. Trei spații bine delimitate: în centru cârciuma, într-o parte, stuf și un presupus lac, în cealaltă, iară stuf și mărăcini, dar aici garnisiți cu figurine vechi de la tirurile de amatori de pe vremuri. În acest cadru, la Teatrul „Anton Pann� din Rm. Vâlcea se produce a nouăsprezecea premieră a piesei „Portugalia�, de dramaturgul maghiar Egressy Zoltan. Scrisă cu 13 ani în urmă și jucată în Cehia și Anglia, piesa a fost punctul de plecare pentru două filme.
  „Când eram mic, voiam să mă fac șofer de autobuz�, mărturisește, la conferința de presă, autorul (poet, dramaturg și scenarist), câștigător al mai multor premii. „Apoi, reporter sportiv, când a devenit limpede că fotbalist nu
  Citeste tot pe cristinarusiecki.blogspot
• Fadouri şi Unicum de Mircea Morariu sursa: Revista Familia
  Unul dintre cele mai neplăcute momente din ediţia a XVIII a a Festivalului Naţional de Teatru din acest an, o ediţie, altminteri deloc zgârcită la capitolul „spectacole proaste” grupate numai Dumnezeu ştie cum sub umbrela „spectacolelor de top”, a fost Portugalia, o producţie a Teatrului „Anton Pann” din Râmnicu Vâlcea. Textul îi aparţine unuia dintre cei mai importanţi dramaturgi maghiari contemporani- Zoltan Egressy- şi s-a bucurat de succes nu doar în Ungaria, ci şi în ale ţări europene. Piesa a mai fost reprezentată cu rezultate net superioare celor din spectacolul care face obiectul prezentului comentariu de Teatrul Municipal din Baia Mare, montarea de acolo fiind semnată regizoral de Victor Ioan Frunză.
  În spectacolul vâlcean piesa e compromisă de crasa lipsă de inspiraţie a directorului de scenă Cristian
  Juncu şi de evidenta lipsă de profesionalism a actorilor din distribuţie care rostesc replicile într-un mod greu inteligibil.
  Citeste tot pe Revista Familia

Discutii:

propune tema de discutie