Zic să mergeţi la Teatrul Nottara şi să vedeţi un spectacol pe cinste. Un spectacol pe un text aş spune mai degrabă mediocru, întors acum ca o haină pe partea cealaltă, cu accente modificate, citit într-o cheie ce-i transformă parcă şi structura, şi consistenţa ei. Un spectacol într-un spaţiu divin, extraordinar de modern, în care dominanta este lemnul şi tandreţea culorilor lui, un spaţiu preschimbat pentru această premieră, şi, din fericire, nu numai. Un spectacol în care o să-i vedeţi pe cîţiva dintre cei mai buni actori ai teatrului, vechi şi noi, şi, totuşi, nu o să-i recunoaşteţi. Un spectacol ce coagulează o trupă şi un anumit tip de energie în spiritul cel mai pur al redescoperirii forţei cuvîntului, al vervei limbii române, născătoare de imagini fantastice, imagini ce-i cuprind din toate părţile pe cei implicaţi într-o poveste nouă şi veche, de ieri, de azi şi dintotdeauna. Este vorba, aşadar, de Înşir’te mărgărite de
Citeste tot pe
România literară