regizor caut piesa

Piese de Nicoleta Esinencu

adauga piesa

Footage

Nu e un spectacol despre ceea ce ştim că s-a întîmplat pe 7 aprilie (foc la Parlament, abuzuri din partea poliţiei, discursuri înflăcărate din partea guvernanţilor), ci despre cum ne-am amăgit că ştim - sau, mai precis, despre cum te poţi amăgi creând mituri. Un joc de-a făcătura care începe nevi-novat, cu retuşatul unor fotografii (să fim mai slabi, fără coşuri, cu buze roşii), şi sfârşeşte cu retuşatul identităţii sociale (unde răii sunt răi, bunii sunt buni şi câştigă întotdeauna, sângele e sânge şi zăpada, nea). – Iulia Popovici

FUCK YOU, Eu.ro.Pa!

Piesa e un monolog în care vocea aparţine unui singur personaj, care-şi asumă rolul de a construi întreaga lume care-l naşte. Monologul este împărțit: al şcolăriţei crescute în cultul cravatei şi al lui Ion Soltîs şi al tinerei emancipate, care-şi inventează patria prin ţări străine.

Mame fără pizda

Trei generaţii de femei au corpurile burduşite cu legi, stereotipuri şi obsesii discriminatorii… ”Trei generaţii de femei au corpurile burduşite cu legi, stereotipuri şi obsesii discriminatorii… Un text care subminează regulile instituţionalizate şi intime. Regulile sistemului de învăţămînt public şi privat. Acele reguli care-ţi spun când să mănânci compotul, când să vorbeşti şi, mai ales, când să taci. Să te duci în curte şi să uiţi că ai avut vreodată ceva de spus. Acele reguli care te învaţă cum să-ţi creşti copilul pentru un viitor luminos şi sigur pe anomaliile din care se naşte se creşte.” – Mihaela Michailov

Zuckerfrei

Piesă scrisă ca urmare a prelungirii rezidenţei Nicoletei Esinencu la Schloss Solitude, un fals dialog despre patrie şi identitate reluând problema relaţiilor dintre generaţia părinţilor şi cea a copiilor, cea a opţiunilor naţionale şi a redefinirii moştenirii identitare într-o ţară post-comunistă.

• ordoneaza:
• alfabetic
• cea mai recent adaugata
• cea mai discutata
• cea mai votata

Biografie Nicoleta Esinencu 

editeaza

• 1
• 2
• 3

Cronici ale spectacolelor dupa texte de Nicoleta Esinencu

• Fuck you. Eu.ro.Pa!, you and me de Iulia Popovici sursa: Agenda LiterNet
  De departe, cred, Fuck you, Eu.ro.Pa! al Nicoletei Esinencu e deocamdată cel mai montat text teatral scris (recent) în româneşte. Motivele ar putea fi considerate complexe - de la percutanţa temei (obsesia amăgitoare a integrării europene, perversiunea consumerismului şi ipocrizia existenţială a unei umanităţi prinse între fascinaţia Occidentului şi reflexele epocii sovietice) la precizia stilului (poetic, născător de imagini memorabile) şi terminînd, pragmatic şi uşor cinic, prin caracterul minimalist la care se pretează (teoretic, cel puţin - căci sînt producţii care contrazic regula -, avem de-a face cu un monolog ce nu necesită acrobaţii scenografice complexe). Publicată în Franţa la editura Espace d'un instant, piesa a fost recent pusă în scenă la Tours şi la Montpellier, o a treia producţie fiind programată pentru o singură reprezentaţie la Caen, în regia Alexandrei Badea şi interpretarea Mădălinei Constantin.
  Adevărul e că destul de
  Citeste tot pe Agenda LiterNet
• Gustul dulceag al patriei - Fuck you, Europa! de Iulia Popovici sursa: Observator Cultural
  "Fuck you, America! Fuck you, Europa! Fuck! De ce fuck! Nici de înjurat nu mai înjuri în limba ta. Băga-te-aş în pizda mă-tii, America! Băga-te-aş în pizda mă-tii, Europa! Băga-te-aş în pizda mă-tii de fuck!". Sînt fragmentele din monodrama Nicoletei Esinencu, născută în Republica Moldova, care acum cîteva luni i-au scos din pepeni pe unii patrioţi purişti de pe malurile Dîmboviţei. Textul, publicat în reader-ul pavilionului românesc de la Bienala veneţiană, fusese scris în timpul unei rezidenţe a autoarei la Akademie Schloss Solitude; premiat la concursul dramAcum de anul trecut (şi prezentat, ca urmare, într-un spectacol-lectură la Teatrul Foarte Mic din Bucureşti), monologul a fost montat, la sfîrşitul stagiunii trecute, la Teatrul "Sică Alexandrescu" din Braşov, în regia lui Claudiu Goga, iar la începutul acestui an teatral, la Teatrul Dramatic "Fani Tardini" din Galaţi, în versiunea scenică a lui Alexandru Berceanu (care făcuse şi
  Citeste tot pe Observator Cultural
• Libertate în baloturi - Zuckerfrei de Cristina Rusiecki sursa: Adevărul literar şi artistic
  "Mama noastră lucrează la biroul de paşapoarte. Ea spune că nu ia scump pentru un paşaport (...) Mama ştie cum şi cui să-i dai 5 euro la vamă să nu-ţi controleze bagajele / Mama ştie pe la ce vamă e mai bine să ieşi din ţară / Mama ştie cum să-ţi schimbi paşaportul (...) Mama ştie la cine poţi să cumperi de lucru în Portugalia (...) Mama ştie o marcă de automobil unde încap doi oameni lângă motor (...) Mama ştie unde şi la cine poţi să cumperi în Italia permis de şedere (...) Mama poate să găsească cu cine să te căsătoreşti în Germania ca să obţii mai repede cetăţenie (...) Mama poate să te ajute să-ţi vinzi rinichiul în Israel."
  Cam aşa sună spectacolul-coupé de la Teatrul Dramatic "Fani Tardini" din Galaţi, format din două texte ale scriitoarei din Chişinău, Nicoleta Esinencu, în vârstă de 27 de ani: Zuckerfrei şi Fuck You, Eu.Ro.Pa!. Regia: Alexandru Berceanu. În scriitura cu construcţie muzicală, ca o simfonie cu
  Citeste tot pe Adevărul literar şi artistic
• Arta de a trai in Romania, vazuta de la New York de Cristina Modreanu sursa: Gândul
  Mirosul de ceapa a invadat duminica seara incinta unui teatru din New York. Au urmat apoi mirosul de mici si cel de sarmalute, oferite de Institutul Cultural Roman la petrecerea de dupa premiera spectacolului Romania.Kiss me, montata de Play Company la teatrul 59E59, unul dintre cele mai cunoscute locuri din oras dedicate dramaturgiei contemporane a lumii. Gastronomia nu a fost, insa, din fericire, partea cea mai tare a prezentei romanesti la New York, fiindca teatrul i-a luat-o decis inainte. Piesele celor cinci tineri dramaturgi romani, alese dintr-un numar de peste 40, vorbesc despre Romania in feluri diferite, alcatuind un puzzle din care, la finalul spectacolului, se reconstituie imaginea, deloc edulcorata, a tarii din care ei vin, asa cum arata ea astazi. Mai mult decat tara, - cuvant mare, pe care tinerii autori se feresc a-l spune - apar in scurtele piese fragmente de destine umane, consumate intr-o societate in transformare, in care individul este abia "a cincea roata la
  Citeste tot pe Gândul
• Ruj roşu pentru Parlamente în flăcări de Iulia Popovici sursa: Observator Cultural
  Unii cred că Armstrong n-a pus niciodată piciorul pe Lună. Bate briza peste steagul american în videoul ăla, şi doar pe Lună nu e vînt, nu-i aşa? Dar cînd vedem la TV cum arde Parlamentul, trei străzi mai încolo – ei, asta e mai uşor de crezut, nici nu trebuie să ieşi din casă să te uiţi cu ochii tăi. Ba chiar e mai sigur să nu. Fake e numai ce nu cunoaştem, noi înşine n-avem cum să fim. Să fim fake. Noi doar îmbunătăţim realitatea, pe ici, pe colo, buze mai roşii, ciorapi impecabili, şolduri mai suple. Chiar şi-aşa, noi nu putem fi decît autentici, o ţară de oameni curajoşi şi revoluţionari – „important e nu ce înscenezi/ important e cu ce te alegi din înscenare“.
  Dacă vrea cineva – aşa, din morbidă curiozitate – să afle dacă există o scenă alternativă de teatru la Chişinău, în mod sigur din presa moldovenească n-o să scoată multe informaţii. (Din raţiuni imperceptibile pentru mintea omenească, nici după
  Citeste tot pe Observator Cultural
• Aur în vagin de Mihaela Michailov sursa: Art Act Magazine
  Nicoleta Esinencu concepe scenarii performative antisistem, proteste lingvistice împotriva unor inerţii şi aberaţii politice. În Mame fără pizda, text căruia autoarea i-a adăugat un fragment în urma protestelor din aprilie 2009 de la Chişinău, trei generaţii de femei au corpurile burduşite cu legi, stereotipuri şi obsesii discriminatorii. Spectacolul a fost produs de Mobile European Trailer Theatre şi jucat în Club Tonique în cadrul Festivalului de Teatru de la Piatra Neamţ, Pledez pentru tine(ri) – 21-30 octombrie. Esinencu recontextualizează prejudecăţi rostite cu nonşalanţă şi transformate în îndreptar ortoatitudinal, de către bunici, mame, profesoare şi miniştri ipocriţi.
  Mame fără pizda este un performance care subminează radical politica regulilor instituţionalizate şi intime. Regulile sistemului de învăţămînt public şi privat. Acele reguli care-ţi spun cînd să mănînci compotul, cînd să vorbeşti şi, mai ales, cînd să taci.
  Citeste tot pe Art Act Magazine

Discutii:

propune tema de discutie