După experimentul fericit „Un tramvai numit Popescu”, un spectacol-călătorie ţinut în vechiul tramvai de pe ruta Sibiu-Răşinari, pe versuri de Cristian Popescu, regizorul Gavril Pinte a apelat de această dată la un alt mijloc de locomoţie teatrală.
„Astăzi nu se fumează“ păcătuieşte prin redundanţă şi prin morbiditate
Noua sa montare, „Astăzi nu se fumează” (prezentată în cadrul Festivalului de Teatru de la Sibiu), se desfăşoară în bună parte într-un autobuz. Acesta este mai curând o luntre motorizată a lui Caron, fiind asemenea unui dric, acoperit cu o uriaşă pânză mortuară neagră. Spectacolul însuşi este realizat ca un soi de anticameră a morţii, personajul principal, omnipotent şi omniprezent, fiind clipa finală. Construit pe versurile poeţilor Iustin Panţa şi Mircea Ivănescu, „Astăzi nu se fumează” este o litanie nesfârşită de poeme închinate morţii.
Spectatorii sunt purtaţi cu acest dric,
Citeste tot pe
Cotidianul
