Vera petrece o noapte albă la finalul căreia planuieşte să prindă un tren şi să-și viziteze tatăl cu care nu mai vorbise de ani buni de zile, de la moartea mamei sale. Cu acest prilej își amintește de copilărie, de poveştile cu prieteni inventaţi pe fundalul unor ritmuri de jazz, de iubirea dezamăgitoare, de lipsa de afecţiune şi însingurarea care s-au adâncit în toţi aceşti ani.