regizor caut piesa

Piese de Fritz Kater

adauga piesa

Vremea dragostei, vremea morții (Zeit zu lieben zeit zu sterben)

• ordoneaza:
• alfabetic
• cea mai recent adaugata
• cea mai discutata
• cea mai votata

Biografie Fritz Kater 

editeaza

Cronici ale spectacolelor dupa texte de Fritz Kater

• Greselile tineretii, in comunism si dupa de Iulia Popovici sursa: Ziua
  Avem asa: una bucata Fritz Kater, dramaturg german schizofrenic (semneaza cu pseudonim si neaga c-ar fi el insusi, adica regizorul Armin Petras), cu una bucata piesa de teatru, elementul doi din "trilogia RDG-ului", despre comunism si dupa, sapte bucati actori buni "made in" teatrul din Sibiu, una bucata scenograf de calitatea intai, una bucata coregraf genial si alta una bucata regizor tanar, premiat acum un an pentru debut. Stai, te uiti si te intrebi: ce n-a mers, in aceasta minunata combinatie, de "Vremea dragostei, vremea mortii" de multe lucruri, dar nu tocmai un spectacol de teatru?!
  Una peste alta, daca citesti caietul-program (sau/ si, eventual, textul lui Kater), afli ca ai de-a face cu dragostea unor adolescenti sub dictatura RDG-ista, prelungita haotic intr-o tinerete bulversata de caderea Zidului (cel al Berlinului, bineinteles), ca piesa - si spectacolul - are trei parti: "Tineretul unit/ Cor", "An old movie/ Gasca" si "O dragoste/ Doi oameni", si ca, in general,
  Citeste tot pe Ziua
• Timpul celor trei - Vremea dragostei, vremea morţii de Alina Frâncu sursa: ManIn Fest
  1, sau partea primă:
  A
  tineretul unit/cor
  o să fii un bărbat frumos când te faci mare. fşşş. terminat. "şi tot ce-i mai bun într-o casă". astăzi mă laşi? da! mă străduiesc, dar e al naibii de greu. încă o dată. trebuie să spălăm repede cearşafurile. totul e plin de sânge. noi curăţăm canapeaua cu detergent. s-a pătat de parcă cineva mi-a tăiat piciorul cu fierăstrăul! lukas i-a tras-o lui ruppert de 8 ori într-o noapte. lukas o fute pe ruppert. ea îl lasă să i-o tragă în fund. nici o altă fată nu ar face aşa ceva. ăştia mai bătrâni nu mai pot atât de des. durează în schimb mai mult. ne hotărâm să facem o baie. iau televizorul, îl pun pe maşina de spălat şi facem baie cu şampanie. kathrin adoarme, iar eu mă uit la programul de muzică până când apa se răceşte de tot. o duc pe kathrin în braţe până la pat şi vreau din nou să i-o pun. ea se trezeşte şi spune că e uscată de tot. încercăm încă odată.
  Citeste tot pe ManIn Fest
• Vremea dragostei, vremea morţii sau totul e design de Anda Cadariu sursa: Blogul Andei Cadariu
  Un spectacol cum n-am văzut de mult. Excelent la toate nivelurile: actorie (Ofelia Popii joacă minunat, dar şi ceilalţi actori, mai puţin cunoscuţi, însă talentaţi), regie (Radu Nica), coregrafie (Florin Fieroiu), scenografie, light design, concepţie şi realizare multimedia (Andu Dumitrescu), text (Fritz Kater).
  Vremea dragostei, vremea morţii spune o poveste din timpul comunismului est-german, despre viaţa tinerilor de-atunci, întîi liceeni, apoi (aproape) adulţi, despre problemele lor, huliganismele cu care-i provoacă pe profi, despre nevoia lor de libertate, despre plecări şi reveniri.
  Inteligibil chiar şi pentru cei care n-au trăit efectiv în comunism - care, de altfel, e doar un cadru temporal-social pentru povestea adolescenţilor şi tinerilor - emoţionant şi plin de surprize, Vremea dragostei, vremea morţii are multe atu-uri faţă de tona de spectacole comerciale care prind la public, de multe ori din lipsa unui termen de comparaţie.
  Citeste tot pe Blogul Andei Cadariu
• În căutarea copilăriei pierdute - Vremea dragostei, vremea morţii de Oana Stoica sursa: Agenda LiterNet
  Atributul principal al memoriei este esenţializarea. Păstrăm în minte detaliul semnificativ, afectiv puternic, mai mult decît povestea în integralitatea ei. Memoria deformează, pierde elemente, elimină detalii şi transformă cîteodată radical perspectiva obiectiv istorică. Expresia memoriei este succesiunea rapidă a gîndurilor.
  Spectacolul lui Radu-Alexandru Nica recuperează memoria recentă din perspectiva tinerilor. Incisiv-tandru, demersul are dimensiune istoricistă în măsura în care revelează o nouă modalitate de percepţie asupra perioadei comuniste, fără încrîncenare, fără patetism, dar are mai ales o dimensiune personală prin recuperarea copilăriei trăite de generaţia celor de 30 de ani sub comunism. O perioadă despre care se vorbeşte de cele mai multe ori cu furie, uitînd esenţialul. Că şi în comunism s-a trăit. Că şi în comunism s-a iubit. Că viaţa cu toate ale ei a existat şi atunci, marcată de corsetul vremurilor, dar a existat.
  Citeste tot pe Agenda LiterNet
• Vremea dragostei, vremea morţii - cum se poate vorbi despre comunism cu dragoste de Veronica D. Niculescu sursa: Prăvălia culturală
  Vremea dragostei, vremea morţii, cea de-a doua piesă a unei trilogii despre R.D.G. semnată Fritz Kater, a fost votată de juriul revistei Theater heute (Teatrul azi) drept cea mai bună piesă germană a anului 2003. Graţie tânărului regizor Radu Alexandru Nica, piesa a ajuns acum şi pe scenele româneşti. Premiera a avut loc la finalul lunii februarie, pe scena Teatrului Naţional "Radu Stanca" din Sibiu.
  "Oare nu este plictisitor, demodat să vorbim din nou despre comunism? Nu am epuizat oare aceste discuţii în revistele postdecembriste, de cincisprezece ani încoace?", se întreabă însuşi regizorul. Răspunsul constă în viziunea nouă oferită atât de piesa în sine, precum şi de punerea ei în scenă. Nica vorbeşte despre generaţia celor care au acum între 20 şi 30 de ani, cea care poate şi trebuie să ofere o altă perspectivă asupra perioadei comuniste. O perspectivă "debarasată de ideologia şi complexele părinţilor şi bunicilor", crede regizorul.
  Citeste tot pe Prăvălia culturală
• Extemporal: tu de-a ce te-ai jucat în comunism? - Vremea dragostei, vremea morţi de Mihaela Michailov sursa: Suplimentul de cultură
  Tovarăşul Nicolae Ceauşescu la televizor. Alb-negru. Tovarăşa învăţătoare îmi dă şnurul de comandant de detaşament. Galben-pai. Am cravata mea, sînt pionieră. Roşie. În careu, în faţa clasei, mă uit la şnurul comandantei de unitate. Îl vreau. Albastru. Tancuri, împuşcături, multă lume. S-a terminat. Cum, şi n-o să mai fiu niciodată comandantă de unitate? Sînt puţin tristă.
  Motor: Vremea dragostei, vremea morţii e un spectacol-ascensor. Urcăm şi coborîm pe paliere de istorie personală şi colectivă. Ajungem în mentalul recent care ne bîntuie. Aruncăm o privire retrospectivă ironică, uneori naivă, alteori de o luciditate usturătoare, spre păienjenişul comunismului şi nu numai. Un spectacol singular în România, care propune un discurs teatral voit fragmentat, franjurat. Segmentarea e nodul de legătură, pulsul termic. Nu primează povestea, ci simultaneitatea filmică a acţiunilor, flash-urile suprapuse, rupturile bruşte,
  Citeste tot pe Suplimentul de cultură

Discutii:

propune tema de discutie