regizor caut piesa

Piese de David Hare

adauga piesa

Amy's View

The Blue Room

• ordoneaza:
• alfabetic
• cea mai recent adaugata
• cea mai discutata
• cea mai votata

Biografie David Hare 

editeaza

Cronici ale spectacolelor dupa texte de David Hare

• Valeria Seciu în "Cum gândește Amy" de Nicolae Prelipceanu sursa: România Liberă
  Valeria Seciu, aceasta mare actrita a scenei romanesti, poate fi vazuta destul de rar si e pacat, pentru ca stilul sau ramane inconfundabil. La inceputul anilor '90, cu Teatrul Levant, Valeria Seciu a adus pe scena cateva spectacole importante, dar felul sau de a fi, nu prea potrivit cu epoca zgomotului si a furiei, o va fi facut sa nu mai poata continua. Am mai vazut-o pe scena de la Mic, in rolul din spectacolul "Spirit", iar mai de curand, intr-un spectacol oarecare, insa cu mari actori, lansat cu tam-tam, intr-o mansarda, "Top Dogs" parca se numea.
  Sambata trecuta, pe scena Teatrului Mic, Valeria Seciu a revenit intr-un rol complex, sinuos, pe care l-a dus, timp de trei ore, la perfectiune. Am putut vedea, de data aceasta, o Valeria Seciu sarcastica, superioara, in lupta cu noile prejudecati ale noilor-veniti in lume, cu televiziunea lor si cu filmul lor care inghit teatrul sau orice forma de spectacol intim, considerat elitist, adica, ce mai, "cah".
  Spectacolul se intituleaza
  Citeste tot pe România Liberă
• Valeria Seciu joaca intr-o tragicomedie politica de Dan Boicea sursa: Adevărul literar și artistic
  Piesa dramaturgului britanic David Hare, "Cum gandeste Amy", a fost un pretext cultural care a legat din nou destinele teatrale ale Valeriei Seciu si Catalinei Buzoianu. O piesa politica, o comedie
  Piesa dramaturgului britanic David Hare, "Cum gandeste Amy", a fost un pretext cultural care a legat din nou destinele teatrale ale Valeriei Seciu si Catalinei Buzoianu. O piesa politica, o comedie sociala, o tragedie moderna, un studiu al problemelor in schimbare ale femeilor in societate. Autorul, David Hare, a fost si scenaristul filmului ,The Hours", rampa de lansare catre premiul Oscar pentru Nicole Kidman. "Aparent o dezbatere despre teatru, despre conflictul dintre clasic si contemporan (nimic mai arid, mai plictisitor), piesa aceasta a lui David Hare e inselatoare ca o lanterna magica. Parca ar fi o replica la "Pescarusul", de Cehov. Dar "Cum gandeste Amy" este o piesa contemporana. Atinge toate nivelele mass-media: filmul de succes, neaparat violent, emisiunile de televiziune,
  Citeste tot pe Adevărul literar și artistic
• Teatru: Cum gandeste Amy de sursa: Metropotam
  Cum gandeste Amy este o piesa senzationala, pe care merita si trebuie sa o vezi, la sfarsitul careia publicul striga sincer "bravo!". E o piesa la care voiam sa ajung de mai bine de un an, dar la care am ajuns abia joia trecuta, la Teatrul Mic. Iar dupa ce am iesit, mi-am zis ca la o piesa de genul asta un bilet poate fi estimat si la 40 lei, dar el tot 15 ramane, si poate ca e mai bine asa.
  Valeria Seciu face un rol principal pe care nu-l uiti usor, care i-a si adus un premiu special la Festivalul de Dramaturgie Contemporana, din Brasov, in 2005. Este vorba de rolul unei actrite britanice de succes care cunoaste, dupa glorie, si decaderea, si confruntarea cu atractiile culturale ale viitorului: filmul si televiziunea. Valeria Seciu intruchipeaza actorul "cu principii", care cunoaste si in acelasi timp refuza asumat realitatea, preferand sa urmeze scenariul mai artist, mai frumos estetic si etic.
  Cealalta fata a monedei sau a realitatii e reprezentata de iubitul lui Amy (Simona
  Citeste tot pe Metropotam
• Graţia nu vine de la televizor - Cum gândeşte Amy de Cristina Rusiecki sursa: Agenda LiterNet
  Este teatrul o artă moartă? Fără nici un viitor? O artă în care actorii stau pe scaun şi vorbesc le-e-e-nt, gra-a-a-v şi plin de importanţă şi aşa se şi mişcă, părând din altă lume? O lume de secol XIX, să zicem? Adică o artă lipsită de adevăr. Doar minciună şi prefăcătorie. O formă fără şanse în faţa artei viitorului(?!): televiziunea. Care restabileşte ordinea. Legătura directă cu consumatorii. Fie ei şi de artă. Dacă spectacolelor şi vedetelor de teatru li se face o publicitate exagerată, e nevoie de un arbitru care să reinstituie echilibrul valoric. Iar acest arbitru al valorilor universale este, aţi ghicit, TELEVIZIUNEA. Cam aşa sună, în linii mari, discursul realizatorului TV, iar dramaturgul britanic David Hare se face, de dragul dezbaterii, avocatul diavolului, în ultima premieră a Teatrului Mic, Cum gândeşte Amy, în regia Cătălinei Buzoianu.
  Tânărul personaj înţelege repede cum televiziunea îl ajută să acumuleze
  Citeste tot pe Agenda LiterNet
• Portret teatral cu Doamnă - Cum gândeşte Amy de Adriana Mocca sursa: Revista Cultura
  um supravieţuieşte arta într-un mediu agresiv şi poluat de mediocritate? Ce impact asupra calităţii caracterului are biografia cuiva? Iubirea învinge totul? Principii sau relaţii? Teatru sau televiziune? Textul dramaturgului David Hare, Cum gândeşte Amy, în traducerea Antoanetei Ralian, analizează cu elegantă ironie structura relaţiilor unei familii de artişti pe fundalul raporturilor create într-o societate (britanică, dar nu numai) de consum mediatic. Un fel de portret de grup cu doamna Esme Allen, care rezistă tragediilor din viaţă, doar datorită profesiunii sale: teatrul. Ar putea părea un "omagiu" dacă n-ar fi în esenţă, o lucidă radiografie a tuturor interogaţiilor umane despre iubire, sacrificiu şi compromis, o revizitare a eternului conflict între generaţii, un dialog inteligent şi argumentat din ambele unghiuri despre supremaţia artei cinematografice asupra artei dramatice. David Hare urmăreşte destinul personajelor sale pe parcursul a 20 de
  Citeste tot pe Revista Cultura
• O mare actriță revine pe scena Teatrului Mic de Silvia Kerim sursa: Formula AS
  Mai intai - cate ceva despre autorul piesei. El se numeste David Hare, s-a nascut in Anglia, in 1947, la Bexhill. Pentru merite exceptionale in afirmarea dramaturgiei britanice in lume, cat si pentru inca alte merite privind activitatea sa de scenarist si promotor al marilor dramaturgi din literatura universala (Cehov, Schnitzler, Brecht etc.). Majestatea sa, Regina Elisabeta a Ii-a a Marii Britanii, i-a conferit in 1998 gradul de Cavaler. Asadar, el a devenit Sir David Hare si, totodata, membru al "Royal Society of Literature". Din tot ce am citit despre el, cel mai demn de subliniat mi se pare a fi faptul ca David Hare este cel ce s-a incumetat sa realizeze adaptarea pentru ecran a acelei tulburatoare carti - Orele - scrisa de Michael Cunnigham, carte care a si dobandit un foarte binemeritat premiu Pulitzer. Filmul (exceptional, cu o distributie de zile mari - Nicole Kidman, Merryl Streep si Julianne Moore) a rulat si la noi, atat pe marile, cat si pe micile ecrane. Asadar,
  Citeste tot pe Formula AS
• În dulcea lună iunie, când înverzește turcoazul… de Mihai Buzea sursa: Academia Cațavencu
  Hai să mă duc la teatru d-ăsta neconvențional, îmi zic, că p-alea convenționale le-am cam bifat, și-n plus nici nu mă lasă cu sticla de bere în sala de spectacol. Am nimerit în „La Scena“, pe Calea Călărași, colț cu Mântuleasa. Casă veche, boierească, renovată.
  Găsesc locul faptei (undeva la mansardă, sub grinzile acoperișului), m-așez, începe piesa*. Acțiunea mă absoarbe instantaneu: un taximetrist negociază c-o „fetiță“. Prietena mea se foiește, apoi șoptește: „Mai stăm?“. Noroc că prima scenă se termină repede, altfel iar mă trezeam poșetat, ca să nu mai zic de reproșuri: „N-ai tu sănătate dacă nu m-aduci la piese cu lesbiene sau prostituate!“. Poftim mod de raportare la actul artistic…
  Apropo de acte sau de raporturi: sunt berechet. Cronometrate, nu așa! În scena a doua, taximetristul are un act cu o fată-n casă; în al treilea, fata-n casă are un raport cu băiatul stăpânei, și tot așa, din raport în act
  Citeste tot pe Academia Cațavencu

Discutii:

propune tema de discutie