Noaptea arabă a fost un spectacol de sacrificiu şi, pe cale de consecinţă, o cădere. O piesă altminteri interesantă, cu suficiente nişe de teatralitate, a prilejuit o montare anodină, neasumată încă din faza de producţie de conducerea trupei „Iosif Vulcan” a teatrului orădean. După cum am scris în cronica deja apărută, cred că o parte din eşecul premierei se explică indirect prin sabotajul mascat exercitat de acea parte de public neavizat, adus de mântuială, ca nu cumva să fie sala pustie, justificarea cea mai la îndemână fiind că alţi spectatori nu puteau fi găsiţi. Iată însă că următoarea premieră, cea cu Noaptea de 16 ianuarie, s-a produs la sfârşitul lunii iunie, când apetitul pentru teatru al europenilor este încă şi mai scăzut şi, în pofida concurenţei exercitate de Campionatul european de fotbal, sala a fost aproape plină iar aderenţa spectatorilor incontestabilă, sala a fost aproape plină iar aderenţa spectatorilor
Citeste tot pe
Revista Familia
