regizor caut piesa

Piese de Alfred Jarry

adauga piesa

Ubu enchaíné

• ordoneaza:
• alfabetic
• cea mai recent adaugata
• cea mai discutata
• cea mai votata

Biografie Alfred Jarry 

editeaza

Cronici ale spectacolelor dupa texte de Alfred Jarry

• Ubu înlănţuit sau râsul absolut al democraţiei descreierisite de Adriana Mocca sursa: Cultura
  Figură dramatică zemuind de sensuri pe care autorul însuşi o definea ca atare (sunteţi liberi să vedeţi nenumărate aluzii sau o simplă marionetă), Ubu conţinea embrionar toate atributele teatrului cruzimii, ale cărui principii Antonin Artaud le va dezvolta programatic, treizeci de ani mai târziu. Textele ciclului ubuesc sunt, la origine, creaţia unor puşti teribilişti, elevi ai liceului din Rennes, dintre care şi Jarry făcea parte în 1888. Farsele erau dedicate "gloriei" tiranilor locali cu profesorul de fizică în capul listei, domnul Hébert. Père Ebé devine, în etape succesive, Père Ubu şi o dată cu el se naşte o fiinţă nouă, fantastică, dezarticulată, oripilantă şi seducătoare sub râsul pe care îl declanşează. Teatrul lui Jarry distorsionează marioneta şi masca, instrumente de joc aparţinând universului copilăriei, pentru a le reinterpreta unui public adult. "Acum am dobândit mai multă experienţă şi băgăm de seamă cum că ce-i
  Citeste tot pe Cultura
• Ubu Rex redivivus – Maladype Theatre în România de Pompilius Onofrei sursa: Art Act Magazine
  eveniment
  Ubu Rege, cunoscuta piesă de teatru a lui Alfred Jarry, va putea fi văzută zilele următoare în România într-o versiune foarte originală (regia Zoltán Balázs), cu ocazia mini-turneului pe care trupa independentă de teatru Maladype, din Ungaria, îl întreprinde la București și Sfântu-Gheorghe în această săptămână. Este un eveniment prilejuit de derularea proiectului dezvoltat de Maladype Theatre, în care trei teatre independente (Maladype - Budapesta, Mini Theatre - Ljubljana și Teatrul Act - București) vor juca spectacole invitate în fiecare din aceste capitale. (Teatrul Act a fost prezent deja în Budapesta cu "Amalia respiră adânc", piesa Alinei Nelega, în februarie a.c.)
  piesa
  Precursor puternic al teatrului absurdului și suprarealismului, Ubu Rege este singura dintre cele trei piese dedicate de Jarry acestui personaj care a fost pusă în scenă în timpul vieții autorului. Cu prilejul primei reprezentații de la 10 decembrie 1896,
  Citeste tot pe Art Act Magazine
• Ubu Rege de Alfred Jarry de Daniela Magiaru sursa: Revista Orizont - pg.29
  La Ubu rege ești întâmpinat de un munte de ziare clădite în colțul unei încăperi; spectacolul se joacă la "bază", adică acasă la Maladype. Am avut din nou senzația unui privitor privilegiat, pentru că spectacolul s-a jucat pentru o mână de oameni (în micuța "sală" încap patruzeci de persoane). Decorul este realizat din teancuri ticsite de ziare - lumea lui Ubu este înghesuită într-un ungher. Montarea e colorată, la fel ca bretelele multicolore ale actorilor sau ciorapii colorați în verde, roșu sau albastru. Ubu este țintuit .n mijlocul mormanului, e flămând, și de aceea mănâncă întruna. Aglutinează mâncare și vești, e hrănit cu bucăți de ziare din care primește informații bucățite. Actorul se hrănește, literalmente, cu hârtie / cu informații. Personajul e viclean, nesătul și jucăuș în același timp. El reface o mică istorie a cruzimii cu ajutorul unei "inocente" jucării: victimele trec pe sfoară și sunt fie cruțate,
  Citeste tot pe Revista Orizont - pg.29
• Ubu Rex ambalat în hârtie de Magdalena Popa Buluc sursa: Cotidianul
  Teatrul Maghiar de Stat din Cluj îşi invită spectatorii astăzi, la ora 20.00, la noul spectacol cu "Ubu Rege" de Alfred Jarry, pus în scenă de regizorul francez Alain Timar, care a conceput şi decorul şi costumele.
  Piesa lui Alfred Jarry, pornită de la o glumă a unor liceeni, îi ridiculizează pe dictatorii puternici sau pe despoţii ambiţioşi, gata de orice pentru a-şi atinge scopurile. Dar mai mult decât atât, face o analiză dură, însă lucidă a comportamentelor umane. După premiera cu eşec scanadalos a piesei, Ubu a intrat în mitologia modernă: ziarele franceze folosesc zilnic epitetul ubuesque pentru a descrie persoanele încrezute, parvenite.
  În România de dinainte de 1989, punerea pe scenă a piesei lui Jarry era echivalată cu un protest la adresa regimului comunist, însă după căderea regimului ceauşist, se pare că Tatăl Ubu şi Mama Ubu apar mai rar pe scenele teatrelor. La Cluj, cuplul Ubu revine pe scenă în montarea regizorului francez
  Citeste tot pe Cotidianul
• “Ubu Rege” şi hârtia ca instrument de Maria Zarnescu sursa: Yorick
  Mai bine de un secol a trecut de la premiera absolută cu “Ubu Rege”. Atunci, la Paris, într-o seară de decembrie a anului 1896, după un discurs lung, încâlcit şi, deci, plictisitor al tânărului autor Afred Jarry (23 de ani), a fost de-ajuns ca în sală să răsune primul cuvânt din text, pentru ca destinul piesei să ia un alt curs decât cel firesc. “Merdre!” (“Căcart!” – în traducere românească) avea să fie replica generatoare de scandal, devenită mai apoi definitorie pentru personajul care o rostea – Dom’ Ubu (Père Ubu), dar şi pentru fenomenul pe care l-a reprezentat această piesă în istoria literaturii şi a teatrului. Precursor al Suprarealismului şi al Teatrului Absurdului, “Ubu Rege” este primul dintr-o serie de trei texte în care Jarry satirizează nemilos puterea, lăcomia şi pe exponenţii lor – mai mari sau mai mici, mai importanţi sau deloc. “Dictatori din toate ţările şi timpurile, uniţi-vă!” ar putea fi sloganul
  Citeste tot pe Yorick
• Ubu ambalat în hârtie de Radu Constantinescu sursa: Ziarul Financiar
  Puterea parvenită de nicăieri, dar capabilă de orice, întrupată în Tatăl Ubu şi Mama Ubu, apare pe scena Teatrului Maghiar de Stat din Cluj, într-un spectacol aşezat sub semnul hârtiei, adică al derizoriului. Regia, decorul şi costumele sunt semnate de regizorul francez Alain Timar.
  Piesa lui Alfred Jarry, pornită de la o glumă a unor liceeni, îi ridiculizează pe dictatorii gata să facă orice pentru a-şi atinge scopurile. Dar mai mult decât atât, face o analiză dură şi lucidă a comportamentelor umane. După premiera cu eşec scanadalos a piesei, Ubu a intrat în mitologia modernă: ziarele franceze folosesc zilnic epitetul ubuesque pentru a descrie persoanele încrezute, parvenite.
  În România de dinaintea lui 1989 punerea în scena a piesei lui Alfred Jarry, Ubu rege, a apărut ca un gest împotriva regimului comunist; după căderea regimului ceauşist, Tatăl Ubu a apărut mai rar pe scenele teatrelor din ţara noastră. Iată, însă,
  Citeste tot pe Ziarul Financiar
• Spectacole noi, la Cluj și Oradea de Claudiu Grozea sursa: Revista Tribuna -pg.32
  Ubu de hârtie. Un Ubu rege de splendidă plasticitate vizuală, gândit însă ca un fel de workshop actoricesc și hermeneutic, a creat regizorul francez Alain Timar la Teatrul Maghiar din Cluj, cu premiera în 2 decembrie. Piesa grotescă a lui Alfred Jarry, al cărei erou derizoriu-absurd e regele scatologic Ubu, își prelungește postmodern/postindustrialist sensurile în montarea lui Timar, o parabolă a dictaturii virtualului, în cele din urmă, în care forma e chemată să umple fondul, un fond de-acum inexistent, mimat. Regizorul mizează pe cele mai simple și mai eficiente mijloace pentru a-și vizualiza și contextualiza scenic teza, fără să trădeze spiritul textului originar. Dimpotrivă, semantica spectacolului permite o triplă - cel puțin - descifrare, de la transpunerea acurată a intrigii jarryene la reconfigurarea poetic-simbolică a elementului literar ori la re-codarea, în cheie post-industrialistă, a conflictului aparență-esență al societății
  Citeste tot pe Revista Tribuna -pg.32
• Űbű kiraly / Ubu rege multiplicat de Adrian Țion sursa: Agenda LiterNet
  Am pornit plin de curiozităţi brusc redeşteptate de afişul Teatrului Maghiar de Stat din Cluj spre spectacolul Űbű kiraly / Ubu rege, produs de regizorul francez Alain Timar de la Theatre des Halles din Avignon, invitat să lucreze pe această scenă clujeană, la sfârşitul lui 2011. Aveam două antecedente ubuiste în memorie: poate cel mai bun rol al lui Tudorel Filimon făcut în perioada lui clujeană şi mixtura Jarry-Caragiale din spectacolul Monei Chirilă Ubucureşti. Dintre cele două amintiri, imaginea lui Tudorel Filimon în rolul lui Papa Ubu îmi stăruie în minte şi azi cu deosebită claritate, în ciuda faptului că montarea datează din vremea "socialismului biruitor la oraşe şi sate", atunci când să pui în scenă celebra piesă a lui Alfred Jarry era considerat un gest de împotrivire faţă de regimul ceauşist. Aşadar, am reţinut că înainte de 1989, miza era să se apese viclean, dar insinuant, pe dimensiunea politică a mesajului.
  Citeste tot pe Agenda LiterNet

Discutii:

propune tema de discutie