Un pictor, un compozitor, un scriitor. Trei arhetipuri ale boemei pariziene. Un cîine, pentru condimentarea poveştii. O iubire tragică, mai multe aventuri. Sărăcie cît cuprinde, boală, umor sec şi Parisul primăvara, toamna, iarna.
Scenariul lui Aki Kaurismäki la filmul din 1992 Viaţa boemei după romanul lui Henry Murger este în spectacolul lui Radu-Alexandru Nica pretext pentru explorarea brechtiană a unui text. Regizorul realizează o subminare a convenţiei din interior, o de-psihologizare a personajelor prin deconstrucţia naraţiunii. Povestea înaintează în scene-prototip, scurte, rapide (Nica îşi păstrează pasiunea pentru acest tip de dramaturgie fragmentar-alertă afirmat în spectacolele sale anterioare), jocul este exclusiv interior, cu expresie austeră, rece, reţinută. Scenele alternează filmic într-un spaţiu de joc feliat de lumini în mai multe zone de acţiune prin care se trece rapid, uneori mişcarea fiind chiar accelerat indusă (există o
Citeste tot pe
Agenda LiterNet