E o piesă pe linie avangardistă, cu tot ce-i trebuie plasat la locul lui. Spaţiul de desfăşurare neconvenţional, personajele anonime, absurdul bine temperat, un pic de scorţişoară erotică,piper birocratic, icre negre de la ASE, tot tacîmul, adus spre acest punct culminant: “Sentimentele mele sînt statornice. Dragostea care mă mînă e mare. Lucrarea avansează corespunzător şi nădăjduiesc să o duc la bun sfîrşit.” Iar deznodămîntul ne arată cît de miloase, de generoase sunt madamele. Fruntaşe sau codoaşe cum o fi, treaba e ca toată lumea să fie mulţumită, să ducem lucrarea la bunul sau nebunul ăla de sfîrşit…